CINSTIT I. adj. 1 p. CINSTI ¶ 2 Onest: vorba unui om ~ face mai mult decît un zapis (ZNN.); iron.: e foarte ~ cînd doarme ¶ 3 Cu purtări bune, care-și apără cinstea: o fată ~ă ¶ ¶ NECINSTIT. II. adv. 1 Pe cuvînt de cinste, garantînd cu cinstea: îți spun ~ că nu le-am luat eu ¶ 2 Cu cinste, plin de cinste: s’a purtat ~.