14 definiții pentru onorabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

onorabil, ~ă a [At: (a. 1853) URICARIUL, VII, 119 / Pl: ~i, ~e / E: fr honorable, lat honorabilis] Demn de stimă Si: cinstit, respectabil, stimabil.

ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adj. Vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii. LIT. ANTIMONARHICĂ 156. Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. V. 173. Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. CONTEMPORANUL, VII 201. ◊ Amendă onorabilă v. amendă. ◊ (Învechit, ca epitet dat unei persoane sau unei instituții) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților! CARAGIALE, O. I 155. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți [pe soți]. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ (Ironic) Acest onorabil serdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. I 138. ◊ (Adverbial) Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU, C. V. 134. Și-a plătit onorabil datoria ei. GHEREA, ST. CR. III 125. ◊ (Substantivat) Stimabile, onorabile, faceți tăcere. CARAGIALE, O. I 147. (Ironic) Cam ce credit merită onorabilul în piață? GHEREA, ST. CR. I 232.

ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis].

ONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)

ONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis

ONORÁBIL2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis

onorabil a. 1. care face onoare: retragere onorabilă; 2. care merită de a fi onorat: familie onorabilă; 3. în vorbirea parlamentară: onorabilul preopinent.

*onorábil, -ă adj. (lat. honorabilis). Care face onoare: acțiune onorabilă. Demn de onoare, cinstit: persoană onorabilă. Titlu de onoare dat cuĭva (maĭ mult ironic, ca și stimabil. V. onorat): ĭa ascultă, onorabile domn saŭ (maĭ des) numaĭ onorabile! Adv. În mod onorabil: s’a retras onorabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. onorábilă, pl. onorábile

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. decent.

ONORABIL adj. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil

Intrare: onorabil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onorabil
  • onorabilul
  • onorabilu‑
  • onorabilă
  • onorabila
plural
  • onorabili
  • onorabilii
  • onorabile
  • onorabilele
genitiv-dativ singular
  • onorabil
  • onorabilului
  • onorabile
  • onorabilei
plural
  • onorabili
  • onorabililor
  • onorabile
  • onorabilelor
vocativ singular
  • onorabilule
  • onorabile
  • onorabilă
  • onorabilo
plural
  • onorabililor
  • onorabilelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

onorabil

  • 1. adesea adverbial Demn de cinste, de stimă, de respect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cinstit respectabil stimabil 5 exemple
    exemple
    • Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii. LIT. ANTIMONARHICĂ 156.
      surse: DLRLC
    • Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. V. 173.
      surse: DLRLC
    • Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. CONTEMPORANUL, VII 201.
      surse: DLRLC
    • Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU, C. V. 134.
      surse: DLRLC
    • Și-a plătit onorabil datoria ei. GHEREA, ST. CR. III 125.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. învechit Epitet dat unei persoane sau unei instituții.
      surse: DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților! CARAGIALE, O. I 155.
        surse: DLRLC
      • După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți [pe soți]. NEGRUZZI, S. I 79.
        surse: DLRLC
      • ironic Acest onorabil serdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. I 138.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Stimabile, onorabile, faceți tăcere. CARAGIALE, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat ironic Cam ce credit merită onorabilul în piață? GHEREA, ST. CR. I 232.
        surse: DLRLC

etimologie: