2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

calomniére sf [At: DEX2 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: calomnia] Calomnie.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]

calomniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri

CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)

CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].

calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr calomnier ] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri rele, neadevărate, discreditându-l în onoarea și reputația sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cleveti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a.

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).

calomniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 calomniáză, 1 pl. calomniém (-ni-em); conj. prez. 3 să calomniéze; ger. calomniínd (-ni-ind)

CALOMNIÁ vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept.

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.

calomnia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calomniază, 1 pl. calomniem, ger. calomniind)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri

arată toate definițiile

Intrare: calomniere
calomniere substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniere
  • calomnierea
plural
  • calomnieri
  • calomnierile
genitiv-dativ singular
  • calomnieri
  • calomnierii
plural
  • calomnieri
  • calomnierilor
vocativ singular
plural
Intrare: calomnia
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calomnia
  • calomniere
  • calomniat
  • calomniatu‑
  • calomniind
  • calomniindu‑
singular plural
  • calomnia
  • calomniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calomniez
(să)
  • calomniez
  • calomniam
  • calomniai
  • calomniasem
a II-a (tu)
  • calomniezi
(să)
  • calomniezi
  • calomniai
  • calomniași
  • calomniaseși
a III-a (el, ea)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomnia
  • calomnie
  • calomniase
plural I (noi)
  • calomniem
(să)
  • calomniem
  • calomniam
  • calomniarăm
  • calomniaserăm
  • calomniasem
a II-a (voi)
  • calomniați
(să)
  • calomniați
  • calomniați
  • calomniarăți
  • calomniaserăți
  • calomniaseți
a III-a (ei, ele)
  • calomnia
(să)
  • calomnieze
  • calomniau
  • calomnia
  • calomniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)