4 intrări
83 de definiții
din care- explicative DEX (40)
- ortografice DOOM (13)
- etimologice (2)
- argou (1)
- sinonime (16)
- antonime (3)
- expresii (1)
- regionalisme (7)
Explicative DEX
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CALICIE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICIE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calic, ~ă [At: VARLAAM, C. 359 / V: căl~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr калика] 1-2 smf, a (Om) lipsit de mijloace materiale elementare Si: (foarte) sărac. 3 smf (Înv) Cerșetor. 4-5 smf, a (Reg) (Om) atins de o infirmitate vizibilă (ciung, olog etc.). 6-7 smf, a (Om) care vrea să trăiască din munca altuia Si: parazit. 8-9 smf, a (Om) avar. 10-11 smf, a (Rar) (Om) mincinos. 12 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sfa Melodie după care se execută acest dans.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicesc, ~ească a [At: I. CR. I, 53 / Pl: ~ești / E: calic + -esc] 1 Care provine de la calic (1). 2 Specific calicului (1). 3 Care aparține calicului (1). 4 Care se referă la calic (1). 5 De calic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calici [At: URECHE, ap. LET. I, 101/29 / V: căl~ / Pzi: ~cesc / E: calic] 1-2 vir A deveni sau a face să devină calic (4) Si: a (se) schilodi. 3-4 vir A deveni sau a face să devină calic (1) Si: sărăci. 5-6 vir A cerși. 7 vr A se zgârci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicie sf [At: LB / Pl: ~ii / E: calici + -ie] 1 Sărăcie (1). 2 Cerșetorie. 3 Avariție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caliciu sn [At: DA / V: ~cix / Pl: ~ii / E: fr calice, lat calyx, -icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zonă a rinichiului prin care se scurge urina în bazinet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicix sn vz caliciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călic, ~ă smf, a vz calic[1] modificată
- colic → calic — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALIC, -ICĂ (pl. -ce) adj. și sm. f. 1 † Olog ¶ 2 Sărac, lipit, milog, cerșetor: în partea aceea a locului trăia un ~ bătrîn și orb din naștere CRG.; ce folos poți avea de la o ~ă și o desculță ca dînsa? SAD.; proverb: parcă se bat ~ii la gura lui, mânîncă, îmbucă cu atîta lăcomie, de te sperie ¶ 3 familiar Sgîrcit [vsl. kalika].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CALICI (-icesc) I. vb. tr. 1 † A ologi ¶ 2 A sărăci, a aduce la sapă de lemn: în cîțiva ani de zile m’au calicit cu desăvîrșire CRG.. II. vb. intr. 1 A cerși, a exercita meseria de cerșetor: nu-i rușine oare... să calicim de la slugile noastre? GRL.; cine nu știe că neam de neamul meu aici am calicit cu toții? CRG. ¶ 2 A sărăci, a ajunge la sapă de lemn: a calicit cu cheltuelile, vrînd să se aleagă deputat ALECS.. III. vb. refl. 1 A sărăci de tot: m’am calicit ca să te scap de execuție ALECS. ¶ 2 A cerși, a cere ca un calic, ca un milog ¶ 3 A se arăta sgîrcit, a se scumpi: și ’n casă te calicești pînă la lescaie, rîtane! CAR..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CALICIE sf. 1 Sărăcie lucie: calicia e la aceia cari n’au știut să-și păstreze gălbănașii GRL. ¶ 2 Sgîrcenie ¶ ¶ NECALICIE [calic].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*CALICIU (pl. -iciuri) sn. 🌿 Potirul unei flori (🖼 754) [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -e, adj. (Și substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare, foarte sărac. Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35. De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știu – Ce să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33. Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249. ♦ Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați. Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5. ♦ Cerșetor (mai ales bolnav, orb etc.). Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51. Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42. Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90. (Parcă) se bat calicii la gura lui v. gură. 2. Atins de o infirmitate vizibilă (paralitic, șchiop, olog, ciung, orb, surdo-mut). Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409. 3. Zgîrcit, avar. Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. ◊ Fig. Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la hîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, R. DR. 296.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Tranz. (în regimurile de exploatare) A face pe cineva calic (1), a-l sărăci, a-l aduce la sapă de lemn. Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. ◊ Intranz. De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. P. 552. ◊ Refl. Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODORESCU, P. P. 670. 2. Refl. A nu se îndura să dea banul din pungă, a fi zgîrcit. Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. 3. Intranz. (Învechit) A cerși. Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. 4. Tranz. (Regional) A schilavi, a ologi. (Refl.) Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICIE s. f. 1. Stare de calic (1), sărăcie extremă, mizerie. Ciumă și calicie! Spitalele și mănăstirile pline de bolnavi și de cerșetori. GHICA, S. 492. Nu mă duc la sărăcie, Nu mă duc la calicie. PĂSCULESCU, L. P. 273. Decît în calicie, Mai bine la haiducie! TEODORESCU, P. P. 290. 2. Zgîrcenie, avariție. Se mîhni pînă în suflet Prometeu cînd văzu pînă unde merge calicia zeului zeilor. ISPIRESCU, U. 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Cerșetor. 2. Zgîrcit, avar. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă. – Ucr. kalika.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1). ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se lăcomi; a se zgîrci. 3. Tranz., intranz. și refl. (Înv. și reg.) A ologi. – Din calic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALICIE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgîrcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale. – Fr. calice (lat. lit. calyx, -cis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALICIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CALIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerșește; cerșetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CALICI ~esc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerșitul; a cerși. /Din calic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CALICI mă ~esc intranz. 1) A deveni calic; a-și pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-și pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICIE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICIU ~i n. Înveliș verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, ~cis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calic a. și m. 1. Mold. sărac lipit, cerșetor: o să prefacă neamul în turmă de calici AL.; 2 sgârcit: e calic nevoie mare; 3. mișel, om de nimica. [Slav. KALIKA, sărman, pelerini].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicì v. 1. Mold. a sărăci; neamul tău să calicească POP.; 2. refl. a cerși: a se calici la cineva; 3. a fi sgârcit: se calicește să cheme un doctor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicie f. 1. sărăcie: ai avut drept sceptru un băț de călicie AL.; 2. sgârcenie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caliciu m. potirul floarei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calíc m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kâlak, diform). Cerșitor, milog. Adj. Sărac de tot: om calic, țară calică. Munt. Mare avar, chirnog. Calic lipit pămîntuluĭ, extrem de sărac. V. colduș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*1) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cálix, cálicis, d. vgr. kýlix, cupă, pahar). Poet. Cupă, pahar. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) calicésc v. tr. Fam. Schilodesc, ologesc, lovesc răŭ: Auleŭ! M’aĭ calicit! Prefac în calic. Sărăcesc, aduc la sărăcie: războĭu a calicit țara. V. intr. Ajung sărac: cartoforu a calicit. Cerșesc: umbla calicind. V. refl. Mă milogesc, mă rog umilit. Mă scumpesc, mă chirinogesc, mă arăt zgîrcit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calicíe f. Cerșitorie. Mare sărăcie. Mare avariție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*calíciŭ, V. calice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
calic adj. m., s. m., pl. calici; adj. f., s. f. calică, pl. calice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, 3 sg. calicește, imperf. 1 caliceam; conj. prez. 1 sg. să calicesc, 3 să calicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caliciu s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calic adj. m., s. m., pl. calici; adj. f., s. f. calică, pl. calice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 să calicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caliciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calic adj. m., s. m., pl. calici; f. sg. calică, pl. calice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 sg. și pl. calicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caliciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (sil. -ci-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caliciu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
calic (calică), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caliciu (calicii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a se bate calicii la gura cuiva expr. a mânca foarte repede.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CALIC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC s. v. cerșetor, milog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICI vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICI vb. v. cere, cerși, milogi, ologi, schilodi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICIE s. v. zgârcenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC s., adj. 1. s., adj. avar, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (E un ~ fără pereche.) 2. adj., s. necăjit, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calic s. v. CERȘETOR. MILOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calic adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICI vb. 1. a se lăcomi, a se scumpi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta.) 2. a se ruina, a sărăci, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calici vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI. OLOGI. SCHILODI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICIE s. avariție, calicenie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (pop.) scumpenie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calicie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ unei flori.) 2. (BIS.) cupă, potir, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Calic ≠ galant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Calicie ≠ galantomie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
Parcă se bat calicii la gura lui – Era un obicei străvechi (relatat și de Maurice Druon în romanul său Les rois maudits despre regii Franței din sec. XIII) potrivit căruia, de zile mari, oamenii bogați porunceau să se arunce un pumn de pitaci sau diverse bucate mulțimii adunate în piețe sau pe străzi, pentru a se desfăta privind cerșetorii hămesiți care se năpusteau, înghesuindu-se și strivindu-se, ca să apuce cîte ceva din pomana bogătașilor. O scenă asemănătoare evocă Eugen Barbu în romanul său Amza haiducul: „Căpitanul Sîrbu le aruncă cîțiva firfirici. Nebunii se încăierară sălbatic. Se loveau, se zgîriau, în curînd le văzură obrazele pline de sînge. Își mușcau unul altuia mîinile și băncuțele se rostogoleau din nou în iarba umedă”. Obiceiul a dispărut, dar comparația a rămas: „parcă se bat calicii la gura lui”, folosită pentru cei ce mănîncă foarte grăbit, și extinsă la cei care vorbesc repede, parcă le-ar fi frică să nu li se ia vorba din gură. Mihail Sadoveanu scrie în Nada florilor: „Prinde mutul limbă, de parcă i se bat calicii la gură ca la pomană”. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
CALIC s.m. (Mold.) Olog, paralitic; ciung. Calicii și orbii și șchiopii și nevolnicii. VARLAAM. Vezi și calici. Etimologie: ucr. kalika.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICI vb. (Mold .) A ologi; a ciunti. De mînî și de picioare îi calicea. URECHE. Stăpînii . . . calicesc cu bătăi cumplite. BUCOAVNĂ 1795, 49v. Etimologie: calic + suf. -i; cf. rus. kalĕčitĭ. Vezi și calic.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calic, -ă, calici, -e, (călic), adj. (reg.) Slab: „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel, 1985: 226). – Din sl. kalika „pelerin” (Cihac, după DER); din ucr. kalika „om mutilat, invalid” (DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, adj. v. calic („slab”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calic, -ă, calici, -e, (călic, sălic), adj. – (reg.) Slab: „Că jidu e ca calu: odată-i gras, odată-i calic” (Papahagi, 1925: 324; Budești); „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel, 1985: 226). – Din sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Cihac, cf. DER); din ucr. kalika „om mutilat, invalid” (Scriban, DER, DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, adj. – v. calic („slab”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, -ă, (sălic), adj. – Slab, mic, pipernicit: „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel 1985: 226). – Din ucr. kalika „invalid”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: calicĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
calic, calicăadjectiv
- 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sărac
- Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35. DLRLC
- De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știu – Ce să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33. DLRLC
- Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
- 1.1. Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați. DLRLC
- Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5. DLRLC
-
-
- Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51. DLRLC
- Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
- Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
-
- (Parcă) se bat calicii la gura lui. DLRLC
-
-
- Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
- Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la bîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, R. DR. 296. DLRLC
-
- 3. Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409. DLRLC
-
etimologie:
- kalika DEX '98 DEX '09
caliciesubstantiv feminin
-
- Ciumă și calicie! Spitalele și mănăstirile pline de bolnavi și de cerșetori. GHICA, S. 492. DLRLC
- Nu mă duc la sărăcie, Nu mă duc la calicie. PĂSCULESCU, L. P. 273. DLRLC
- Decît în calicie, Mai bine la haiducie! TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
-
-
- Se mîhni pînă în suflet Prometeu cînd văzu pînă unde merge calicia zeului zeilor. ISPIRESCU, U. 85. DLRLC
-
etimologie:
- Calic + -ie. DEX '98 DEX '09
caliciu, caliciisubstantiv neutru
- 3. Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. DEX '09 DN
etimologie:
- calice DEX '09 DEX '98 DN
- calyx, -cis DEX '98 DEX '09
calici, calicescverb
-
- Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
- Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. DLRLC
- Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. DLRLC
- De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
- Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
-
- Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. DLRLC
-
-
-
- Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
-
-
- Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- calic DEX '09 DEX '98