11 definiții pentru infirm (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

infirm, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 94 / Pl: ~i, ~e / E: lat infirmus, fr infirme, it infirmo] 1-2 (Persoană) care are o infirmitate Si: neputincios, handicapat. 3-4 (Om) ciung. 5-6 (Om) șchiop.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94.

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

Intrare: infirm (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirm
  • infirmul
  • infirmu‑
plural
  • infirmi
  • infirmii
genitiv-dativ singular
  • infirm
  • infirmului
plural
  • infirmi
  • infirmilor
vocativ singular
  • infirmule
  • infirme
plural
  • infirmilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infirm infirmă

etimologie: