12 definiții pentru ologi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ologi [At: LB / V: (reg) ul~ / Pzi: ~gesc / E: olog] 1-2 vt A face pe cineva olog (1, 3) lovindu-l, rănindu-l etc. 3-4 vi A deveni olog (1-2).

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.). Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90. 2. Intranz. A rămîne olog (în urma unui accident sau a unei boli). De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351. Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301.

A OLOGÍ ~ésc tranz. A face să se ologească. /Din olog

A SE OLOGÍ mă ~ésc intranz. A deveni olog; a se face olog. /Din olog

ologésc v. tr. (d. olog). Fac olog. V. intr. Ajung olog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 ologeáscă

ologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ologeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLOGÍ vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.) 2. a (se) cotonogi. (O vită care a ~.)

OLOGI vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care s-a ~.) 2. a cotonogi. (O vită care a ~.)

Intrare: ologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ologi
  • ologire
  • ologit
  • ologitu‑
  • ologind
  • ologindu‑
singular plural
  • ologește
  • ologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ologesc
(să)
  • ologesc
  • ologeam
  • ologii
  • ologisem
a II-a (tu)
  • ologești
(să)
  • ologești
  • ologeai
  • ologiși
  • ologiseși
a III-a (el, ea)
  • ologește
(să)
  • ologească
  • ologea
  • ologi
  • ologise
plural I (noi)
  • ologim
(să)
  • ologim
  • ologeam
  • ologirăm
  • ologiserăm
  • ologisem
a II-a (voi)
  • ologiți
(să)
  • ologiți
  • ologeați
  • ologirăți
  • ologiserăți
  • ologiseți
a III-a (ei, ele)
  • ologesc
(să)
  • ologească
  • ologeau
  • ologi
  • ologiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ologi

  • 1. popular A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43.
      surse: DLRLC
    • Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90.
      surse: DLRLC
    • De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351.
      surse: DLRLC
    • Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • olog
    surse: DEX '09 DEX '98