19 definiții pentru schilod schidol schilog schilom schilomb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHILÓD, -OÁDĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – Et. nec.

SCHILÓD, -OÁDĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – Et. nec.

schilod, ~oa [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) schidol, (reg) ~og, ~om, ~omb, șc~, șchilog[1] / Pl: ~ozi, ~oade / E: ns cf schilav] 1-2 smf, a (Ființă) care are unul sau mai multe membre (ori pgn, alte părți ale corpului) mutilate sau deformate de un accident, de o infirmitate etc. Si: (pop) schilav (1-2), (înv) schilăvos (1-2), rupturit Vz ciung, olog. 3-4 smf, a (Pex) (Ființă) pocită2. 5 a (D. părți ale corpului unei ființe) Care este mutilat sau deformat de un accident, de o infirmitate etc. 6 a (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunțat greșit, deformat, care reprezintă o exprimare sau o construcție greșită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă. 7 a (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Schilodit (2). 8-9 smp (Melodie după care se execută un) dans popular „joc de brâu”. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHILÓD, -OÁDĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Care nu se poate servi de mîini sau (mai ales) de picioare; care are (unul sau toate) membrele ciuntite, mutilate; (despre membre) ciuntit, mutilat; p. ext. lipsit de vigoare, slab. Să vorbească despre cosașii întorși schilozi la vetrele lor. BARANGA, V. A. 28. Se mai adăugau și mișei cu brațe ori picioare schiloade, descoperite vederii. SADOVEANU, Z. C. 216. Șarpele m-o îmbuca Și schiload-oi rămînea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊ Fig. Clipele schiloade duc în cîrje viața. LESNEA, A. 103. ◊ (Substantivat) Un copac uscat stătea departe în cîmp, în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană. GALACTION, O. I 79.

SCHILÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre ființe) Care are o parte de corp mutilată sau deformată; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.

schilod a. ciung. [Și schidol: origină necunoscută].

schilód, -oádă adj. (din ◊ schilov, schilav). Cĭunt orĭ olog. Fig. Mutilat, pocit, diform: versuri schiloade. – Și schidól (vest) și schilóg (est). Cp. cu sbobonov și -nog și Topolog din -lov.

schidol, ~oa a vz schilod

schilog, ~oa a vz schilod

schilom, ~oa a vz schilod

schilomb, ~oambă a vz schilod


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schilód adj. m., pl. schilózi; f. schiloádă, pl. schiloáde

schilód adj. m., pl. schilózi; f. sg. schiloádă, pl. schiloáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHILÓD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. v. mutilat. 3. olog, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Picior ~.)

SCHILOD adj., s. (MED.) 1. infirm, invalid, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (~ de război.) 3. olog, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Picior ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

schilód (-oádă), s. f.1. Beteag, paralitic. – 2. Diform, desfigurat, slut. – Var. schilog, schinol. Schilog este o var. a lui schilav, cu schimb de suf.; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evoluție fonetică inversă cu cea din putredputreziputregai sau din repederepezirepeguș. Der. directă din chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsă” (Bogrea, Dacor., III, 736), nu este probabilă. Rus. skiljaga „cerșetor, vagabond”, pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeală (var. schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s. f. (invaliditate, paralizie).

Intrare: schilod
schilod adjectiv
adjectiv (A44)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schilod
  • schilodul
  • schilodu‑
  • schiloa
  • schiloada
plural
  • schilozi
  • schilozii
  • schiloade
  • schiloadele
genitiv-dativ singular
  • schilod
  • schilodului
  • schiloade
  • schiloadei
plural
  • schilozi
  • schilozilor
  • schiloade
  • schiloadelor
vocativ singular
plural
schidol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schilog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schilom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schilomb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)