13 definiții pentru avar (s.m., zgârcit)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avár1, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr avare, lat avarus, -a] 1-2 (Persoană) care e lacomă de a câștiga bani numai pentru a-i avea. 3-6 (Persoană) care refuză (să cheltuiască sau) să dăruiască ceva. 7-8 (Rar) Econom. 9 a (Îs) ~ la vorbă Care vorbește puțin.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj. (Despre oameni) Care nu dă din al său, lipsit de generozitate, zgîrcit. Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127. ◊ Fig. Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52. ♦ (Substantivat) Persoană care strînge cu lăcomie bani, care nu se îndură să cheltuiască, care, din zgîrcenie, se lipsește de cele necesare; zgîrcit.

AVÁR1, -Ă, avari, -e adj., (Adesea substantivat) Care nu dă din al său; lipsit de generozitate; zgârcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus).

AVÁR, -Ă s.m. și f. Zgârcit. [< fr. avare, it. avaro, lat. avarus – lacom].

AVÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) zgârcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus)

AVÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care face economii exagerate; zgârcit; calic. /<fr. avare, lat. avarus

avar m. și a. 1. sgârcit, iubitor de bani; 2. care nu risipește, econom: avar de timp, de vorbe; 3. fig. o lampă ’ntinde limb’avară și subțire EM.

*avár, -ă adj. și s. (lat. avarus). Zgîrcit, care adună banĭ și nu se îndură să-ĭ cheltuĭască chear dacă are nevoĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre

avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. aváră, pl. aváre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVÁR s., adj. v. zgârcit.

AVAR s., adj. calic, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (E un ~ fără pereche, nu scoate un ban din pungă.)

Intrare: avar (s.m., zgârcit)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
plural
  • avari
  • avarii
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
plural
  • avari
  • avarilor
vocativ singular
  • avarule
  • avare
plural
  • avarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avar, -ă (zgârcit) avar (2) avară

  • 1. (Om) zgârcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: calic (adj.) zgârcit 3 exemple
    exemple
    • Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie: