9 definiții pentru calicenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calicénie sf [At: JIPESCU, O. 4 / Pl: ~ii / E: calici + -enie] 1-3 Calicie (1-3).

CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.

CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.

CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Din calic + suf. -enie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calicénie (-ni-e) s. f., art. calicénia (-ni-a), g.-d. calicénii, art. calicéniei

calicénie s. f. (sil. -ni-e), art. calicénia (sil. -ni-a), g.-d. calicénii, art. calicéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALICÉNIE s. v. zgârcenie.

CALICÉNIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

CALICENIE s. avariție, calicie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (pop.) scumpenie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

calicenie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

Intrare: calicenie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calicenie
  • calicenia
plural
genitiv-dativ singular
  • calicenii
  • caliceniei
plural
vocativ singular
plural

calicenie

etimologie:

  • Calic + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09