2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluít, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlit. 2 Mânios. 3 Revoltat.

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Aprins de mînie, mînios, enervat. Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. 2. (Învechit și arhaizant) Revoltat, răsculat. Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. 3. (Despre păr) Zbîrlit. Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv. și arh.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

burzuluí [At: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzolí, ~ziluí, ~zulí, buzurluí / Pzi: ~esc / E: mg borzolni] (Pop) 1 vr A se zbârli. 2 vt (Îe) A-și ~ creasta A fi arogant. 3 vr (Fig) A se irita. 4 vr A se răscula împotriva cuiva. 5 vt A îndemna la revoltă.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc, a se enerva, a se zborși, a se răsti, a se rățoi (la cineva). Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. ◊ Fig. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău (stîrnindu-se ploaie și vînt). Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urinat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. 2. (Învechit și arhaizant) A se răscula împotriva cuiva, a se răzvrăti. Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. -... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. ◊ Tranz. Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. 3. (Despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, insîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. ◊ Tranz. (În expr.) A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. (Înv. și arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Magh. borzolni.

A SE BURZULUÍ mă ~iésc intranz. 1) înv. A se ridica la luptă (împotriva nedreptăților sociale și economice); a face răscoală; a se răscula; a se răzvrăti; a se revolta. 2) pop. A se mânia brusc. 3) pop. (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica. 4) pop. (despre păr) A se face vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli. /<ung. borzolni

A BURZULUÍ ~iésc tranz. A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni

burzuluì v. Mold. 1. a se sbârli: noi ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a se înfuria, a se mânia: zise ea burzuluită grozav CR.; 3. a se strica (de vreme frumoasă). [Ung. BORZANNI, a se sburli: v. borz].

burzuluĭésc v. tr. (ung. borzulni, zbîrlesc, borzalom, fior, borz, bursuc. V. borz, bursic, bîrzoĭ, îmbîzoĭez. Cp. și cu zurbuluĭesc). Zbîrlesc. A-țĭ burzuluĭ creasta, a te arăta țanțoș, a face pe grozavu. Revolut, răscol. V. refl. Mă zbîrlesc. Fig. Mă arăt mîniat, mă revolt. Și bîrzîl- (CL. 1919, 3, 216) și bîrzul-. La Cant. Ist. 273: burzil-. La N. Cost. (Let. 2, 53) buzurl-. În Trans. și burzulesc și borzolesc. V. buntuluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiésc, imperf. 3 sg. burzuluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burzuluiáscă

burzului (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiesc, conj. burzuluiască)

burzuluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURZULUÍT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

BURZULUÍT adj. v. ciufulit, deranjat, furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, neîngrijit, pornit, supărat, vâlvoi, zbârlit.

burzuluit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

arată toate definițiile

Intrare: burzuluit
burzuluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burzuluit
  • burzuluitul
  • burzuluitu‑
  • burzului
  • burzuluita
plural
  • burzuluiți
  • burzuluiții
  • burzuluite
  • burzuluitele
genitiv-dativ singular
  • burzuluit
  • burzuluitului
  • burzuluite
  • burzuluitei
plural
  • burzuluiți
  • burzuluiților
  • burzuluite
  • burzuluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: burzului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burzului
  • burzuluire
  • burzuluit
  • burzuluitu‑
  • burzuluind
  • burzuluindu‑
singular plural
  • burzuluiește
  • burzuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burzuluiesc
(să)
  • burzuluiesc
  • burzuluiam
  • burzuluii
  • burzuluisem
a II-a (tu)
  • burzuluiești
(să)
  • burzuluiești
  • burzuluiai
  • burzuluiși
  • burzuluiseși
a III-a (el, ea)
  • burzuluiește
(să)
  • burzuluiască
  • burzuluia
  • burzului
  • burzuluise
plural I (noi)
  • burzuluim
(să)
  • burzuluim
  • burzuluiam
  • burzuluirăm
  • burzuluiserăm
  • burzuluisem
a II-a (voi)
  • burzuluiți
(să)
  • burzuluiți
  • burzuluiați
  • burzuluirăți
  • burzuluiserăți
  • burzuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • burzuluiesc
(să)
  • burzuluiască
  • burzuluiau
  • burzului
  • burzuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burzuluit

  • exemple
    • Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135.
      surse: DLRLC
    • Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre păr:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârlit attach_file un exemplu
    exemple
    • Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi burzului
    surse: DEX '98 DEX '09

burzului

  • 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca.
    exemple
    • Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre vreme) A se schimba în rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urmat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv tranzitiv factitiv învechit A (se) răscula, a (se) răzvrăti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răscula răzvrăti attach_file 2 exemple
      exemple
      • Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. – ... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85.
        surse: DLRLC
      • Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre păr) A se zbârli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârli attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139.
      surse: DLRLC

etimologie: