2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.
BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
burzuluit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlit. 2 Mânios. 3 Revoltat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzuluit, -ă adj. 1 Aprins de mînie, mînios, supărat, enervat. Aprinde- v- ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav (CR.). 2 (înv.) Revoltat, răsculat. ◊ (subst.) Cei burzuluiți au aflat îndată pe alții și mai burzuluiți (GALAN). 3 (despre păr) Zbîrlit. Fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. burzului.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Aprins de mînie, mînios, enervat. Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. 2. (Învechit și arhaizant) Revoltat, răsculat. Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. 3. (Despre păr) Zbîrlit. Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mînios, supărat, enervat. ♦ (Înv. și arh.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbîrlit. – V. burzului.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
borsoli v vz burzului
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
borzoli v vz burzului
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzilui v vz burzului corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzuli v vz burzului
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzului [At: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzoli, ~zilui, ~zuli, buzurlui / Pzi: ~esc / E: mg borzolni] (Pop) 1 vr A se zbârli. 2 vt (Îe) A-și ~ creasta A fi arogant. 3 vr (Fig) A se irita. 4 vr A se răscula împotriva cuiva. 5 vt A îndemna la revoltă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buzurlui vt vz burzului
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzului vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se mînia brusc; a se răsti (la cineva), a se oțărî; (reg.) a se bursuca. Nu te burzului... nu voiam să te supăr (I. NEGR.). ♦ Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Vremea cea frumoasă începu a se burzului (POP.). ◊ Ext. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare (PRED.). 2 refl., tr. fact. (înv.; arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. Oastea... s-au burzuluit pre bietul Barabaș, capul lor (COSTIN). ◊ (tr.) Burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții (C. NEGR.). 3 refl. (despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau (REBR.). ◊ Expr. (fam.; tr.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi ne-am burzuluit creasta (ALECS.). • prez.ind. -iesc. /<magh. borzolni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc, a se enerva, a se zborși, a se răsti, a se rățoi (la cineva). Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. ◊ Fig. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău (stîrnindu-se ploaie și vînt). Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urinat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. 2. (Învechit și arhaizant) A se răscula împotriva cuiva, a se răzvrăti. Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. -... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. ◊ Tranz. Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. 3. (Despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, insîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. ◊ Tranz. (În expr.) A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. (Înv. și arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbîrli. ◊ Expr. (Tranz.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. – Magh. borzolni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE BURZULUI mă ~iesc intranz. 1) înv. A se ridica la luptă (împotriva nedreptăților sociale și economice); a face răscoală; a se răscula; a se răzvrăti; a se revolta. 2) pop. A se mânia brusc. 3) pop. (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica. 4) pop. (despre păr) A se face vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli. /<ung. borzolni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A BURZULUI ~iesc tranz. A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burzuluì v. Mold. 1. a se sbârli: noi ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a se înfuria, a se mânia: zise ea burzuluită grozav CR.; 3. a se strica (de vreme frumoasă). [Ung. BORZANNI, a se sburli: v. borz].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
borzoĭéz și borzolésc V. burzuluĭesc și îmbîrzoĭez.[1]
- În original, greșit tipărit: îmbîrzbĭez. — Ladislau Strifler
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burzuluĭésc v. tr. (ung. borzulni, zbîrlesc, borzalom, fior, borz, bursuc. V. borz, bursic, bîrzoĭ, îmbîzoĭez. Cp. și cu zurbuluĭesc). Zbîrlesc. A-țĭ burzuluĭ creasta, a te arăta țanțoș, a face pe grozavu. Revolut, răscol. V. refl. Mă zbîrlesc. Fig. Mă arăt mîniat, mă revolt. Și bîrzîl- (CL. 1919, 3, 216) și bîrzul-. La Cant. Ist. 273: burzil-. La N. Cost. (Let. 2, 53) buzurl-. În Trans. și burzulesc și borzolesc. V. buntuluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buzurluĭésc v. burzuluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
burzului (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă burzuluiesc, 3 sg. se burzuluiește, imperf. 1 sg. mă burzuluiam; conj. prez. 1 sg. să mă burzuluiesc, 3 să se burzuluiască; imper. 2 sg. afirm. burzuluiește-te; ger. burzuluindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!burzului (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiește, imperf. 3 sg. se burzuluia; conj. prez. 3 să se burzuluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burzului vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiesc, imperf. 3 sg. burzuluia; conj. prez. 3 sg. și pl. burzuluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burzului (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiesc, conj. burzuluiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
burzuluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BURZULUIT adj. v. ciufulit, deranjat, furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, neîngrijit, pornit, supărat, vâlvoi, zbârlit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURZULUIT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burzuluit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
burzuluit adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BURZULUI vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răscula, răsti, răzvrăti, revolta, ridica, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burzului vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSCULA. RĂSTI. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
burzului (-uesc, -it), vb. – 1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s. f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
burzului, burzuluiesc, v.r. (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a se zbârli” (DEX, DLRM).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burzului, burzuluiesc, vb. refl. – (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a zbârli” (DEX, DLRM).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-și burzului creasta expr. a se grozăvi, a se lăuda.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
burzuluit, burzuluităadjectiv
-
- Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. DLRLC
- Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. DLRLC
-
- Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. DLRLC
-
-
- 2. Despre păr: zbârlit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zbârlit
- Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91. DLRLC
-
etimologie:
- burzului DEX '98 DEX '09
burzului, burzuluiescverb
- 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. DLRLC
- Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. DLRLC
- 1.1. (Despre vreme) A se schimba în rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urmat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. DLRLC
-
-
- Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. – ... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. DLRLC
- Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
-
-
- 2. (Despre păr) A se zbârli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zbârli
- Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. DLRLC
-
- Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238. DLRLC
-
-
etimologie:
- borzolni DEX '98 DEX '09