opțiuni
  • info

9 definiții pentru burzuluit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlit. 2 Mânios. 3 Revoltat.

burzuluit, -ă adj. 1 Aprins de mînie, mînios, supărat, enervat. Aprinde- v- ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav (CR.). 2 (înv.) Revoltat, răsculat. ◊ (subst.) Cei burzuluiți au aflat îndată pe alții și mai burzuluiți (GALAN). 3 (despre păr) Zbîrlit. Fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. burzului.

BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Aprins de mînie, mînios, enervat. Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. 2. (Învechit și arhaizant) Revoltat, răsculat. Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. 3. (Despre păr) Zbîrlit. Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.

BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mînios, supărat, enervat. ♦ (Înv. și arh.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbîrlit. – V. burzului.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURZULUIT adj. v. ciufulit, deranjat, furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, neîngrijit, pornit, supărat, vâlvoi, zbârlit.

BURZULUIT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

burzuluit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

burzuluit adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: burzuluit
burzuluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burzuluit
  • burzuluitul
  • burzuluitu‑
  • burzuluită
  • burzuluita
plural
  • burzuluiți
  • burzuluiții
  • burzuluite
  • burzuluitele
genitiv-dativ singular
  • burzuluit
  • burzuluitului
  • burzuluite
  • burzuluitei
plural
  • burzuluiți
  • burzuluiților
  • burzuluite
  • burzuluitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burzuluit, burzuluităadjectiv

  • 1. Enervat, mânios, supărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: enervat mânios supărat
    • format_quote Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. DLRLC
    • format_quote Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. DLRLC
    • 1.1. învechit Revoltat, răsculat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: revoltat răsculat
      • format_quote Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. DLRLC
  • 2. Despre păr: zbârlit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbârlit
    • format_quote Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91. DLRLC
etimologie:
  • vezi burzului DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.