BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Aprins de mînie, mînios, enervat. Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. 2. (Învechit și arhaizant) Revoltat, răsculat. Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. 3. (Despre păr) Zbîrlit. Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.