28 de definiții pentru burzului

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

burzului [At: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzoli, ~zilui, ~zuli, buzurlui / Pzi: ~esc / E: mg borzolni] (Pop) 1 vr A se zbârli. 2 vt (Îe) A-și ~ creasta A fi arogant. 3 vr (Fig) A se irita. 4 vr A se răscula împotriva cuiva. 5 vt A îndemna la revoltă.

burzului vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se mînia brusc; a se răsti (la cineva), a se oțărî; (reg.) a se bursuca. Nu te burzului... nu voiam să te supăr (I. NEGR.). ♦ Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Vremea cea frumoasă începu a se burzului (POP.). ◊ Ext. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare (PRED.). 2 refl., tr. fact. (înv.; arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. Oastea... s-au burzuluit pre bietul Barabaș, capul lor (COSTIN). ◊ (tr.) Burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții (C. NEGR.). 3 refl. (despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau (REBR.). ◊ Expr. (fam.; tr.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi ne-am burzuluit creasta (ALECS.). • prez.ind. -iesc. /<magh. borzolni.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc, a se enerva, a se zborși, a se răsti, a se rățoi (la cineva). Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. ◊ Fig. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău (stîrnindu-se ploaie și vînt). Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urinat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. 2. (Învechit și arhaizant) A se răscula împotriva cuiva, a se răzvrăti. Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. -... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. ◊ Tranz. Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. 3. (Despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, insîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. ◊ Tranz. (În expr.) A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238.

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. (Înv. și arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbîrli. ◊ Expr. (Tranz.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. – Magh. borzolni.

A SE BURZULUÍ mă ~iésc intranz. 1) înv. A se ridica la luptă (împotriva nedreptăților sociale și economice); a face răscoală; a se răscula; a se răzvrăti; a se revolta. 2) pop. A se mânia brusc. 3) pop. (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica. 4) pop. (despre păr) A se face vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli. /<ung. borzolni

A BURZULUÍ ~iésc tranz. A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni

burzuluì v. Mold. 1. a se sbârli: noi ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a se înfuria, a se mânia: zise ea burzuluită grozav CR.; 3. a se strica (de vreme frumoasă). [Ung. BORZANNI, a se sburli: v. borz].

borzoĭéz și borzolésc V. burzuluĭesc și îmbîrzoĭez.[1]

  1. În original, greșit tipărit: îmbîrzbĭez. Ladislau Strifler

burzuluĭésc v. tr. (ung. borzulni, zbîrlesc, borzalom, fior, borz, bursuc. V. borz, bursic, bîrzoĭ, îmbîzoĭez. Cp. și cu zurbuluĭesc). Zbîrlesc. A-țĭ burzuluĭ creasta, a te arăta țanțoș, a face pe grozavu. Revolut, răscol. V. refl. Mă zbîrlesc. Fig. Mă arăt mîniat, mă revolt. Și bîrzîl- (CL. 1919, 3, 216) și bîrzul-. La Cant. Ist. 273: burzil-. La N. Cost. (Let. 2, 53) buzurl-. În Trans. și burzulesc și borzolesc. V. buntuluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burzului (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă burzuluiesc, 3 sg. se burzuluiește, imperf. 1 sg. mă burzuluiam; conj. prez. 1 sg. să mă burzuluiesc, 3 să se burzuluiască; imper. 2 sg. afirm. burzuluiește-te; ger. burzuluindu-mă

!burzului (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiește, imperf. 3 sg. se burzuluia; conj. prez. 3 să se burzuluiască

burzuluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiésc, imperf. 3 sg. burzuluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burzuluiáscă

burzului (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiesc, conj. burzuluiască)

burzuluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURZULUÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răscula, răsti, răzvrăti, revolta, ridica, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.

burzului vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSCULA. RĂSTI. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burzuluí (-uésc, -ít), vb.1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s. f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burzuluí, burzuluiesc, vb. refl. – (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a zbârli” (DEX, DLRM).

burzuluí, burzuluiesc, v.r. (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a se zbârli” (DEX, DLRM).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și burzului creasta expr. a se grozăvi, a se lăuda.

Intrare: burzului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burzului
  • burzuluire
  • burzuluit
  • burzuluitu‑
  • burzuluind
  • burzuluindu‑
singular plural
  • burzuluiește
  • burzuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burzuluiesc
(să)
  • burzuluiesc
  • burzuluiam
  • burzuluii
  • burzuluisem
a II-a (tu)
  • burzuluiești
(să)
  • burzuluiești
  • burzuluiai
  • burzuluiși
  • burzuluiseși
a III-a (el, ea)
  • burzuluiește
(să)
  • burzuluiască
  • burzuluia
  • burzului
  • burzuluise
plural I (noi)
  • burzuluim
(să)
  • burzuluim
  • burzuluiam
  • burzuluirăm
  • burzuluiserăm
  • burzuluisem
a II-a (voi)
  • burzuluiți
(să)
  • burzuluiți
  • burzuluiați
  • burzuluirăți
  • burzuluiserăți
  • burzuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • burzuluiesc
(să)
  • burzuluiască
  • burzuluiau
  • burzului
  • burzuluiseră
borsoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buzurlui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burzuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burzilui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borzoli
  • borzolire
  • borzolit
  • borzolitu‑
  • borzolind
  • borzolindu‑
singular plural
  • borzolește
  • borzoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borzolesc
(să)
  • borzolesc
  • borzoleam
  • borzolii
  • borzolisem
a II-a (tu)
  • borzolești
(să)
  • borzolești
  • borzoleai
  • borzoliși
  • borzoliseși
a III-a (el, ea)
  • borzolește
(să)
  • borzolească
  • borzolea
  • borzoli
  • borzolise
plural I (noi)
  • borzolim
(să)
  • borzolim
  • borzoleam
  • borzolirăm
  • borzoliserăm
  • borzolisem
a II-a (voi)
  • borzoliți
(să)
  • borzoliți
  • borzoleați
  • borzolirăți
  • borzoliserăți
  • borzoliseți
a III-a (ei, ele)
  • borzolesc
(să)
  • borzolească
  • borzoleau
  • borzoli
  • borzoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burzului, burzuluiescverb

  • 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. DLRLC
    • format_quote figurat Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre vreme) A se schimba în rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urmat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. DLRLC
    • 1.2. reflexiv tranzitiv factitiv învechit A (se) răscula, a (se) răzvrăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. – ... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. DLRLC
      • format_quote Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
  • 2. (Despre păr) A se zbârli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbârli
    • format_quote Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv familiar A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.