6 definiții pentru revoltat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Cuprins de revoltă, indignat. El, revoltat, se uită țintă în ochii ei scînteietori. D. ZAMFIRESCU, R. 48. Pentru-a mă plînge de soarta mea nemeritată, Eu voi lăsa ca să vorbească o conștiință revoltată. MACEDONSKI, O. I 218. 2. Răsculat, răzvrătit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REVOLTÁT adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. indignat.

REVOLTÁT, -Ă adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. [< revolta].

*revoltát, -ă s. Care e în revoltă, răsculat. Nemulțămit de soartă: oameniĭ mediocri trecuțĭ pin școale prea înalte pentru eĭ ajung niște revoltațĭ.

REVOLTAT adj., s. 1. adj., s. răsculat, răzvrătit, rebel, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.) 2. adj. indignat, scandalizat. (Om ~.)

Intrare: revoltat
revoltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltat
  • revoltatul
  • revoltatu‑
  • revolta
  • revoltata
plural
  • revoltați
  • revoltații
  • revoltate
  • revoltatele
genitiv-dativ singular
  • revoltat
  • revoltatului
  • revoltate
  • revoltatei
plural
  • revoltați
  • revoltaților
  • revoltate
  • revoltatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)