burzuluit, -ă adj. 1 Aprins de mînie, mînios, supărat, enervat. Aprinde- v- ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav (CR.). 2 (înv.) Revoltat, răsculat. ◊ (subst.) Cei burzuluiți au aflat îndată pe alții și mai burzuluiți (GALAN). 3 (despre păr) Zbîrlit. Fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. burzului.