opțiuni
  • info

5 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

BRIE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE2 s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri] – Cuv. fr.

brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) 2 = SLĂBĂNOG 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

BRIA, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

BRIA, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

bria vb. intr. (fran.) 1 A străluci. 2 Fig. A se deosebi, a se remarca prin calități excepționale (prin inteligență); a străluci. • prez.ind. -iez. /<fr. briller.

BRIA vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].

BRIA vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)

A BRIA ~ez intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenția. [Sil. bri-a] /<fr. briller

Ortografice DOOM

brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [pron. bri] s. n., art. brie-ul [pron. briul]

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile (desp. bri-i-)

Brie (regiune din Franța) [pron. bri] s. propriu f.

brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

bria (a ~) (livr.) (desp. bri-a) vb., ind. prez. 1 sg. briez (desp. bri-ez), 3 briază, 1 pl. briem; conj. prez. 1 sg. să briez, 3 să brieze; ger. briind (desp. bri-ind)

bria (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briază, 1 pl. briem (bri-em); conj. prez. 3 să brieze; ger. briind (bri-ind)

bria vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briez, 3 sg. și pl. briază, 1 pl. briem (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. brieze; ger. briind (sil. bri-ind)

Jargon

-BRIE „creștere, dezvoltare”. ◊ gr. bryo „a crește” > fr. -brye, engl. -brya > rom. -brie.

Sinonime

BRIE s. v. slăbănog.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

brie s. v. SLĂBĂNOG.

BRIA vb. v. străluci.

bria vb. v. STRĂLUCI.

Intrare: Brie
Brie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: brie (brânză)
  • pronunție: bri
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • brie-ul
  • brie-u‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • brie
  • brie-ului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: brie (plantă)
brie1 (plantă) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brie (suf.)
sufix (I7-S)
  • brie
Intrare: bria
  • silabație: bri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bria
  • briere
  • briat
  • briatu‑
  • briind
  • briindu‑
 singular plural
  • briază
  • briați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • briez
 (să)
  • briez
  • briam
  • briai
  • briasem
a II-a (tu)
  • briezi
 (să)
  • briezi
  • briai
  • briași
  • briaseși
a III-a (el, ea)
  • briază
 (să)
  • brieze
  • bria
  • brie
  • briase
plural I (noi)
  • briem
 (să)
  • briem
  • briam
  • briarăm
  • briaserăm
  • briasem
a II-a (voi)
  • briați
 (să)
  • briați
  • briați
  • briarăți
  • briaserăți
  • briaseți
a III-a (ei, ele)
  • briază
 (să)
  • brieze
  • briau
  • briară
  • briaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

briesubstantiv neutru

  • 1. Sortiment de brânză franțuzească. DEX '09
etimologie:

brie, briisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). DEX '09 DEXI CADE DEX '98
    sinonime: brioală slăbănog
etimologie:

brieelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „creștere, dezvoltare”. DETS
etimologie:

bria, briezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic