BRIOALĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

brioală sf [At: PANȚU, PL. / V: briolă / P: bri-oa~ / Pl: ~le / E: nct] (Bot; reg) Plantă erbacee aromatică din familia umbelifere cu frunze foarte divizate, flori roșietice, dispuse în umbele compuse, petale cu vârf ascuțit, fructe aproape cilindrice, care crește prin pădurile din regiunea alpină Si: (pop) brie, chimen de munte, chimenul ursului, mărarul ursului, smăhoaie (Ligusticum mutellina).

brioală s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, din familia umbeliferelor, cu florile roșietice și cu fructele cilindrice, răspîndită în regiunile alpine (Ligusticum mutellina). • sil. bri-oa-. pl. -e. /etimol. nec.

BRIOALĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri-oa-] – Et. nec.

BRIOALĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșiatice și fructe cilindrice; crește prin livezile din regiunea alpină (Meum mutellina).

BRIOALĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori roșietice (Meum mutellina). [Pr.: bri-oa-]

brioală f. plantă cu florile roșiatice si cu fructele aproape cilindrice (Meum). [Diminutiv din brie].

briolă sf vz brioală

brioală (desp. bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioalei; pl. brioale

brioală (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioalei; pl. brioale

brioală s.f. (sil. bri-oa-), g.-d. art. brioalei; pl. brioale

BRIOALĂ s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, chimenul-ursului, măraru-ursului.

BRIOALĂ s. v. brie.

BRIOALĂ s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, chimenul-ursului, măraru-ursului.

brioală s. v. BRIE.