21 de definiții pentru brei
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brâie sf vz brei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brie sf vz brei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
briu sm vz brei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brei s. m., pl. brei, art. breii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brei s. m., pl. brei, art. breii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brei, breisubstantiv masculin
- 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. Trepădătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trepădătoare
etimologie:
- brei DEX '98 DEX '09