14 definiții pentru brei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.

BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brei s. m., pl. brei, art. bréii

brei s. m., pl. brei, art. bréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

Intrare: brei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brei
  • breiul
  • breiu‑
plural
  • brei
  • breii
genitiv-dativ singular
  • brei
  • breiului
plural
  • brei
  • breilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brei Mercurialis botanică

  • 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: