14 definiții pentru mutătoare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUTĂTOARE, mutătoare, s. f. Plantă erbacee agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu rădăcină groasă și cărnoasă întrebuințată în medicină, cu flori alb-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii; crește pe gardurile viilor și prin tufișuri (Bryonia dioica).
MUTĂTOARE ~ f. Plantă erbacee agățătoare, toxică, cu flori albastre sau albe-gălbui și cu fructe mici, în formă de boabe roșii sau negre; împărăteasă. /a muta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mutătoare f. plantă cățărătoare ce se cultivă pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, crește prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mută din loc în loc, această plantă veninoasă agățându-se prin cârcei].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mutătoáre f., pl. orĭ (d. a muta). O plantă cuburbitacee agățătoare veninoasă (bryónia dióica). V. împărăteasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de gall
- acțiuni
MUTĂTOR, -OARE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil1. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mutătoare s. f., g.-d. art. mutătorii; pl. mutători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mutătoare s. f., g.-d. art. mutătorii; pl. mutători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mutătoare s. f., g.-d. art. mutătorii; pl. mutători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUTĂTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUTĂTOARE s. v. cocârlă, schimbătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUTĂTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mutătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Bryonia alba L. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe, bace negre.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mutătoare, mutătorisubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Muta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09