BRIE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) ¶ 2 = SLĂBĂNOG ¶ 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

brie¹ (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile (desp. bri-i-)

brie¹ (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. v. slăbănog.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

brie s. v. SLĂBĂNOG.