10 definiții pentru brie (plantă; -ii)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brie sf vz brei

BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Et. nec.

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Et. nec.

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bríe s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. bríi, art. bríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÍE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

Intrare: brie (plantă; -ii)
brie (plantă; -ii) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular
plural