opțiuni
  • info

5 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE2 s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri] – Cuv. fr.

brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

BRIA, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

BRIA, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

bria vb. intr. (fran.) 1 A străluci. 2 Fig. A se deosebi, a se remarca prin calități excepționale (prin inteligență); a străluci. • prez.ind. -iez. /<fr. briller.

BRIA vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].

BRIA vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)

A BRIA ~ez intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenția. [Sil. bri-a] /<fr. briller

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Brie (regiune din Franța) [pron. bri] s. propriu f.

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile (desp. bri-i-)

brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [pron. bri] s. n., art. brie-ul [pron. briul]

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul

Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

bria (a ~) (livr.) (desp. bri-a) vb., ind. prez. 1 sg. briez (desp. bri-ez), 3 briază, 1 pl. briem; conj. prez. 1 sg. să briez, 3 să brieze; ger. briind (desp. bri-ind)

bria (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briază, 1 pl. briem (bri-em); conj. prez. 3 să brieze; ger. briind (bri-ind)

bria vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briez, 3 sg. și pl. briază, 1 pl. briem (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. brieze; ger. briind (sil. bri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRIE s. v. slăbănog.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

brie s. v. SLĂBĂNOG.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIA vb. v. străluci.

bria vb. v. STRĂLUCI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-BRIE „creștere, dezvoltare”. ◊ gr. bryo „a crește” > fr. -brye, engl. -brya > rom. -brie.

Intrare: Brie
Brie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: brie (brânză)
  • pronunție: bri
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • brie-ul
  • brie-u‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • brie
  • brie-ului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: brie (plantă)
brie1 (plantă) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brie (suf.)
sufix (I7-S)
  • brie
Intrare: bria
  • silabație: bri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bria
  • briere
  • briat
  • briatu‑
  • briind
  • briindu‑
 singular plural
  • briază
  • briați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • briez
 (să)
  • briez
  • briam
  • briai
  • briasem
a II-a (tu)
  • briezi
 (să)
  • briezi
  • briai
  • briași
  • briaseși
a III-a (el, ea)
  • briază
 (să)
  • brieze
  • bria
  • brie
  • briase
plural I (noi)
  • briem
 (să)
  • briem
  • briam
  • briarăm
  • briaserăm
  • briasem
a II-a (voi)
  • briați
 (să)
  • briați
  • briați
  • briarăți
  • briaserăți
  • briaseți
a III-a (ei, ele)
  • briază
 (să)
  • brieze
  • briau
  • briară
  • briaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

briesubstantiv neutru

  • 1. Sortiment de brânză franțuzească. DEX '09
etimologie:

brie, briisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). DEX '09 DEX '98
    sinonime: brioală slăbănog
etimologie:

bria, briezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic