3 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

BRIÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].

BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)

A BRIÁ ~éz intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenția. [Sil. bri-a] /<fr. briller

BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Et. nec.

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Et. nec.

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briá vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briéz, 3 sg. și pl. briáză, 1 pl. briém (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. briéze; ger. briínd (sil. bri-ind)

bríe1 (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríile

bríe s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. bríi, art. bríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÍE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRIA, Ion ( 1929-2002, n. Telega, jud. Prahova), teolog român. Prof. univ. la București. Preocupat de teologia sistematică și raportul dintre credință, cultură și spiritualitate („Dicționar de teologie ortodoxă”, „Destinul ortodoxiei”, „Credința pe care o mărturisim”).

BRIA < subst. brie sau breiu, o plantă ierboasă (DLR); cf. și trac. bria din Mesembria, Selimbria etc. 1. Brie pren. (Vr; 17 B III 32); – fam. (Vr G; acte Telega); Bria b., munt. (Gat; 16 B IV 497; VI 382; 17 B I 343); mold. (RI V – 225); fiul Mușei și al lui Mușat (Gat mold II); Briia f. din Sibiciu (16 B II 165); Briia (P Bor 7, 70, 71, 97). 2. Derivate: Brie/eni, -ești ss.; Brianova s. (Sd XXI); cu h: Briheni s.; + -otă Briotă, fam., băn. (Petr 15) și Breotă t. (ib.). 3. Cf. Brioști și Briota tt.; Briozăul t. (Bz).

Intrare: bria
  • silabație: bri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bria
  • briere
  • briat
  • briatu‑
  • briind
  • briindu‑
singular plural
  • bria
  • briați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • briez
(să)
  • briez
  • briam
  • briai
  • briasem
a II-a (tu)
  • briezi
(să)
  • briezi
  • briai
  • briași
  • briaseși
a III-a (el, ea)
  • bria
(să)
  • brieze
  • bria
  • brie
  • briase
plural I (noi)
  • briem
(să)
  • briem
  • briam
  • briarăm
  • briaserăm
  • briasem
a II-a (voi)
  • briați
(să)
  • briați
  • briați
  • briarăți
  • briaserăți
  • briaseți
a III-a (ei, ele)
  • bria
(să)
  • brieze
  • briau
  • bria
  • briaseră
Intrare: Bria
nume propriu (I3)
  • Bria
Intrare: brie (plantă)
brie1 (plantă) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bria

etimologie:

brie (plantă) athamanticum Meum

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: brioală slăbănog

etimologie: