5 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

botez sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (înv) ~uri, ~e, (rar) ~i / E: boteza] 1 Taină a religiei creștine, destinată a șterge păcatul strămoșesc și care constă în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelnița cu apă sfințită (în religia ortodoxă) sau în stropirea corpului cu apă (în religia catolică), ocazie cu care este primit și prenumele. 2 (Pex) Udare cu apă (în joacă). 3 (Îs) ~ul de foc Prima luptă dintr-un război. 4 (Prc) Apă sfințită întrebuințată la botez (1) sau la Bobotează Si: agheasmă. 5 Botezare (a enoriașilor) cu agheasmă în prima zi a fiecărei luni și în ajunul Bobotezei. 6 Ospăț și petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 7 (Mar) Ceremonie de lansare la apă a unei nave noi.

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii (cu care prilej se atribuie și un nume noului membru al comunității); p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej, cumetrie. Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60. Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez COȘBUC, P. I 59. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. ◊ Fig. [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. ◊ Nume de botez = prenume. «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez. ♦ (Poetic) Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104. ◊ Expr. (Construit mai ales cu verbul «a primi») Botezul locului = prima participare activă la o luptă în război. 2. Apa întrebuințată pentru săvîrșirea botezului (1). Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29.

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, atribuindu-se celui botezat și un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Postverbal al lui boteza.

BOTÉZ ~uri n. 1) Ritual creștin de primire în rândul credincioșilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfințită și în atribuirea unui prenume. * Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârșirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

botez n. una din cele 7 taine ale Bisericii creștine, menită a șterge păcatul strămoșesc prin cufundare în apă sfințită. [Abstras din boteza].

2) botéz, a - v. tr. (lat. baptĭzo, -áre, d. vgr. baptĭzo, cufund. V. văpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se dă nume prunculuĭ care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o găleată de apă’n cap! Dă nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apă. V. refl. Primesc botezu (ca adult).

1) botéz n., pl. urĭ (d. a boteza). Primu din cele șapte sacramente ale bisericiĭ și care șterge păcatu original. – Acest cuvînt înseamnă „cufundare” cum se și face botezu la ortodocșĭ, pe cînd catoliciĭ (mai practici) îl fac pin stropire. În vechime, botezu nu era conferit decît la o etate înaintată și după lungĭ probe impuse neofiților, numițĭ și „catecumeni”. Botezu unuĭ clopot, unuĭ vapor, inaugurarea unuĭ clopot, unuĭ vapor. Botezu de sînge al uneĭ armate, intrarea în foc și perderea unor soldațĭ. Botezu tropiculuĭ, o ceremonie comică în care, cînd o corabie trece tropicu și maĭ ales ecŭatoru, se udă cu apă de mare călătoriĭ care trec aceste liniĭ întîĭa oară.

botezá [At: CATEHISM (1607), ap. GCR I, 42/29-30 / Pzi: ~ téz / E: boteza] 1 vt (D. preot) A săvârși actul de a creștina pe cineva prin botez (1). 2 vtf A face pe cineva să primească botezul, convertindu-se la creștinism. 3 vt A stropi cu agheazmă persoane, animale, case etc. în fiecare zi întâi a lunii, la sfeștanie, la Bobotează sau în ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu apă. 6 vt A fi naș la botezul cuiva. 7 vrp A se creștina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasmă. 9 A porecli.

botezát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: boteza] 1-4 Botezare (1-4).

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).

BOTEZÁ, botéz, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. Cînd fu a-l boteza. împăratul adună răsărit și apus. ISPIRESCU, L. 41. ◊ Fig. Și acolo îi boteză ploaia. RETEGANUL, P. III 83. Și oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771. ◊ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă înainte de a pune în vînzare, pentru a mări cantitatea; a falsifica. (în legătură cu verbul «a rămîne») Cîți am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de naș sau nașă la botezul cuiva. Mă gîndesc eu că am un cumătru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de glumă sau de batjocură, v. porecli). Mă cheamă cum l-a tăiat capul pe domnu Gavrilă să mă boteze. PAS, L. I Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greșești. CREANGĂ, P. 245.

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. – Lat. baptizare.

A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de nașă sau de naș. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare

botezà v. 1. a săvârși botezul, cufundând copilul în apă; 2. a se face creștin, botezându-se; 3. a da un nume cuiva. [Lat. BAPTIZARE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

botéz s. n., pl. botézuri

botéz s. n., pl. botézuri

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. și pl. boteáză

arată toate definițiile

Intrare: botez
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botez
  • botezul
  • botezu‑
plural
  • botezuri
  • botezurile
genitiv-dativ singular
  • botez
  • botezului
plural
  • botezuri
  • botezurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Botez
Botez nume propriu
nume propriu (I3)
  • Botez
Intrare: Botez
Botez nume propriu
nume propriu (I3)
  • Botez
Intrare: apă-botează
compus
  • Apă-botea
Intrare: boteza
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boteza
  • botezare
  • botezat
  • botezatu‑
  • botezând
  • botezându‑
singular plural
  • botea
  • botezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • botez
(să)
  • botez
  • botezam
  • botezai
  • botezasem
a II-a (tu)
  • botezi
(să)
  • botezi
  • botezai
  • botezași
  • botezaseși
a III-a (el, ea)
  • botea
(să)
  • boteze
  • boteza
  • boteză
  • botezase
plural I (noi)
  • botezăm
(să)
  • botezăm
  • botezam
  • botezarăm
  • botezaserăm
  • botezasem
a II-a (voi)
  • botezați
(să)
  • botezați
  • botezați
  • botezarăți
  • botezaserăți
  • botezaseți
a III-a (ei, ele)
  • botea
(să)
  • boteze
  • botezau
  • boteza
  • botezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

botez

  • 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: botejune botezare creștinare 2 exemple
    exemple
    • Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60.
      surse: DLRLC
    • figurat [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Petrecere care are loc cu acest prilej.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cumetrie 2 exemple
      exemple
      • Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez. COȘBUC, P. I 59.
        surse: DLRLC
      • Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Nume de botez = prenume
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez.
        surse: DLRLC
      • poetic Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie (termen) militar Botezul focului = prima participare activă la o luptă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. marină Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

boteza

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) supune botezului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creștina 3 exemple
    exemple
    • Cînd fu a-l boteza, împăratul adună răsărit și apus. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Și acolo îi boteză ploaia. RETEGANUL, P. III 83.
      surse: DLRLC
    • figurat Și oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă gîndesc eu că am un cumătru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porecli supranumi 2 exemple
    exemple
    • Mă cheamă cum l-a tăiat capul pe domnu Gavrilă să mă boteze. PAS, L. I 102.
      surse: DLRLC
    • Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greșești. CREANGĂ, P. 245.
      surse: DLRLC

etimologie: