BOTEZA (-tez) l. vb. tr. 1 ⛪ A săvirși botezul, a creștina prin botez ¶ 2 ⛪ A stropi cu aghiasmă Ia Bobotează, la zi întăiu a fie-cărei luni, etc. ¶ 3 ⛪ A funcționa ca naș la botezul cuiva: cînd botezi copii, să le dai fașă lungă (ȘEZ.) ¶ 4 familiar A da un nume (mai adesea de batjocură), a porecli: consiliul comunal botezase bietele uliți cu pomposul nume de strade (D.-ZAMF.) ¶ 5 Pr. anal. pop. A stropi: botezînd cu praftorița cărbunii (DLVR.) ¶ 6 familiar A amesteca vinul, rachiul, laptele, etc. cu apă: într’o cămăruță... mamă-sa boteza rachiul (D.-ZAMF.). II. vb. refl. ⛪ A primi botezul, a se creștina, a se face creștin [lat. baptĭzare].