botejune sf [At: COD. VOR. 156/10-11 / Pl: ~ni / E: mpl *baptidio, ~iunem] 1 (Tlg) Botez. 2 Masă dată la botezul cuiva Si: cumetrie.

botegĭúne (est) și -júne (vest) f. (d. *botezăcĭune, pin anal. cu răpegĭune, putregĭune). Vechĭ. Botez. Azĭ. Bucov. Rar. Ospăț la botez.

BOTEJUNE s. v. botez, botezare.

botejune s. v. BOTEZ. BOTEZARE.

botejune, botejuni, s.f. (înv.) Sărbătoarea propriu-zisă a botezului, ce are loc după ceremonia religioasă de încreștinare a copilului, oficiată de preot la biserică: „C-așe-i rându-n botegiune, / Nevestele să se-adune” (Faiciuc, 2008: 245). – Din botez, *botezăciune (Scriban); lat. *baptidio, -iunem (MDA).

botejune, botejuni, s.f. – (înv.) Sărbătoarea propriu-zisă a botezului, ce are loc după ceremonia religioasă de încreștinare a copilului, oficiată de preot la biserică (Dăncuș, 2010). – Din botez, *botezăciune (Scriban, 1939); lat. *baptidio, -iunem (MDA).