Definiția cu ID-ul 957895:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BOTEZ subst. = „Bobotează”; – (Sinaxar, Mss. 1081 BAR f° 64) numele se dădea noilor convertiți. 1. – pren. (Șez) și n. frecv. în sec. XIII în Ungaria (Drăg), Botez, ard. în Ungaria, 1233, comes; Botez = Botiz(a) cel Bătrîn (16 A II 107); – S. (Sd. XI 55); Botez/ăști, Ir., mold, (Sd XXI); – -oaia (Buc); Botedz I., 1686 (RI III 145), 2. + -an, Botezan Ioan, ard. act. 3. 3. Botezatu (Ștef; Paș; D Buc); Botezătoae G. (Bîr I) din vb, a boteza, marital. 4. Botegiune t. (Bîr II). 5. Din arm. Ovanes Măgărdič „Ioan Botezătorul” nume pt. armeni: Măgărdici, arm. 1788 (RI 1X129); Mogîrdici (Sd XXI); prieten lui Manuk-bei (Cat tc).