Definiția cu ID-ul 900485:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii (cu care prilej se atribuie și un nume noului membru al comunității); p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej, cumetrie. Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60. Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez COȘBUC, P. I 59. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. ◊ Fig. [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. ◊ Nume de botez = prenume. «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez. ♦ (Poetic) Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104. ◊ Expr. (Construit mai ales cu verbul «a primi») Botezul focului = prima participare activă la o luptă în război. 2. Apa întrebuințată pentru săvîrșirea botezului (1). Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29.