2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

blam sn [At: ALECSANDRI, T. 1305 / Pl: ~uri / E: fr blâme] 1 Dezaprobare publică a unei atitudini. 2-3 (Îs) Moțiune de ~, vot de ~ Moțiune sau vot prin care o adunare dezaprobă acțiunile unor membri.

blam s.n. Dezaprobare, condamnare publică a atitudinii, a faptelor cuiva; oprobriu. ♦ Exprimare a unei astfel de dezaprobări Trei propuneri de neîncredere și o moțiune de blam (MAIOR). ◊ Vot de blam v. vot • pl. – uri. /<fr. blâme.

BLAM s. n. Faptul de a-și atrage, prin purtarea sa, dezaprobarea lumii; exprimare a unei astfel de dezaprobări. Degeaba cauți... Să scapi de*-blamul negrei tale fapte! TOPÎRCEANU, S. A. 112. O spun aceasta fără grijă, căci sînt convins că pentru el aceasta nu e un blam. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. Dac-aș fi venit singură, aș merita blamul persoanelor serioase și venerabile ca tine. ALECSANDRI, T. 1305. ◊ Vot de blam v. vot.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobarea unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Fr. blîme.

BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ◊ Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment. (< fr. blâme)

BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. * Vot de ~ sancțiune prin care o colectivitate, o organizație etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme

*blam n., p. urĭ (fr. blâme). Reprobare, dezavuare: vot de blam.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAM s. blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobațiune, sancționare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ adus cuiva pentru faptele sale.)

Intrare: blam
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blam
  • blamul
  • blamu‑
plural
  • blamuri
  • blamurile
genitiv-dativ singular
  • blam
  • blamului
plural
  • blamuri
  • blamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: blăm
blăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blam, blamurisubstantiv neutru

  • 1. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Degeaba cauți... Să scapi de blamul negrei tale fapte! TOPÎRCEANU, S. A. 112. DLRLC
    • format_quote O spun aceasta fără grijă, căci sînt convins că pentru el aceasta nu e un blam. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. DLRLC
    • format_quote Dac-aș fi venit singură, aș merita blamul persoanelor serioase și venerabile ca tine. ALECSANDRI, T. 1305. DLRLC
    • 1.1. Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.