2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blam sn [At: ALECSANDRI, T. 1305 / Pl: ~uri / E: fr blâme] 1 Dezaprobare publică a unei atitudini. 2-3 (Îs) Moțiune de ~, vot de ~ Moțiune sau vot prin care o adunare dezaprobă acțiunile unor membri.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

BLAM s. n. Faptul de a-și atrage, prin purtarea sa, dezaprobarea lumii; exprimare a unei astfel de dezaprobări. Degeaba cauți... Să scapi de*-blamul negrei tale fapte! TOPÎRCEANU, S. A. 112. O spun aceasta fără grijă, căci sînt convins că pentru el aceasta nu e un blam. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. Dac-aș fi venit singură, aș merita blamul persoanelor serioase și venerabile ca tine. ALECSANDRI, T. 1305. ◊ Vot de blam v. vot.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobarea unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Fr. blâme.

BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ◊ Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment. (< fr. blâme)

BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. * Vot de ~ sancțiune prin care o colectivitate, o organizație etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme

blam n. mustrare, dojană: vot de blam.

*blam n., p. urĭ (fr. blâme). Reprobare, dezavuare: vot de blam.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAM s. blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobațiune, sancționare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ adus cuiva pentru faptele sale.)

Intrare: blam
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blam
  • blamul
  • blamu‑
plural
  • blamuri
  • blamurile
genitiv-dativ singular
  • blam
  • blamului
plural
  • blamuri
  • blamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: blăm
blăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blam

  • 1. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: avertisment dezaprobare oprobriu sancțiune 3 exemple
    exemple
    • Degeaba cauți... Să scapi de blamul negrei tale fapte! TOPÎRCEANU, S. A. 112.
      surse: DLRLC
    • O spun aceasta fără grijă, căci sînt convins că pentru el aceasta nu e un blam. IBRĂILEANU, SP. CR. 245.
      surse: DLRLC
    • Dac-aș fi venit singură, aș merita blamul persoanelor serioase și venerabile ca tine. ALECSANDRI, T. 1305.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său.
      surse: DLRLC DN

etimologie: