13 definiții pentru vot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

VOT, voturi, s. n. Exprimarea opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere (v. sufragiu); opinie exprimată de membrii unei adunări constituite, în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau o hotărîre; adeziune dată pentru alegerea unui candidat, pentru admiterea unei propuneri etc. Nu mai are drept de vot de cînd și-a măritat fata. CARAGIALE, O. I 122. D-ta care mi-ai dat votul la alegerea din urmă? NEGRUZZI, S. I 223. Pe aceste dar temeiuri, frați romîni, eu vă cer votul. ALEXANDRESCU, M. 170. Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate își manifestă (prin vot) dezaprobarea față de o acțiune, o atitudine etc. a unui membru din acea colectivitate.

VOT s.n. Exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. [< fr. vote, cf. engl. vote < lat. votum – promisiune].

VOT s. n. 1. exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere. ♦ opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. 2. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. ♦ ~ de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului. (< fr. vote)

VOT ~uri n. Opinie exprimată de cetățeni în legătură cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotărâri. Drept de ~.~ de blam dezaprobare publică manifestată de membrii unei colectivități față de un conducător sau de un împuternicit al ei. ~ deliberativ vot cu rezultat hotărâtor. /<lat. votum, it. voto, fr. vote

*vot n., pl. urĭ (fr. vote, după engl. vote, d. lat. votum, dorință). Sufragiŭ, voință exprimată într’o adunare p. alegerea uneĭ persoane orĭ p. admiterea uneĭ propunerĭ: acest deputat s’a ales cu multe voturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÓT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)

VOT s. 1. alegeri (pl.), scrutin. (În timpul ~.) 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: vot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vot
  • votul
  • votu‑
plural
  • voturi
  • voturile
genitiv-dativ singular
  • vot
  • votului
plural
  • voturi
  • voturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vot

  • 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Nu mai are drept de vot de cînd și-a măritat fata. CARAGIALE, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • D-ta care mi-ai dat votul la alegerea din urmă? NEGRUZZI, S. I 223.
      surse: DLRLC
    • Pe aceste dar temeiuri, frați romîni, eu vă cer votul. ALEXANDRESCU, M. 170.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.2. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: sufragiu (vot)
    • 1.3. Vot deliberativ = vot cu rezultat hotărâtor.
      surse: NODEX
  • 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. (în) sintagmă Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: