22 de definiții pentru scotoci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCI, scotocesc, vb. IV. Tranz. intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.

scotoci vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ori, ~oși, ~troci, ~troși, ~opoci / Pzi: ~ocesc / E: scoate + -oci] 1-5 A scormoni (1-2, 6, 11, 15). 4 (Fig) A cerceta (3).

SCOTOCI, scotocesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.

SCOTOCI, scotocesc, vb. IV. 1. Intranz. A răscoli lucrurile aflate laolaltă, cu scopul de a căuta și de a găsi un obiect. Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. Scotoci în sacul de piele și aruncă jos în iarbă un ban galben. C. PETRESCU, S. 41. Scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman. REBREANU, R. I 61. ◊ Tranz. (Complementul indică locul unde se răscolește) Sevastița și Marghioala au scotocit fundul grădinii și au dat de niște brebenei plăpînzi. V. ROM. septembrie 1953, 18. Se întorceau... încîntați, după ce bătuseră dealurile și scotociseră viroagele, pînă adînc, în luminișurile codrilor. C. PETRESCU, R. DR. 35. L-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. CARAGIALE, O. I 127. (Fig.) Întrebă repede, scotocindu-i fața cu privirea. DUMITRIU, P. F. 51. Toată viața lui... fu scotocită și scoasă la iveală. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. ♦ Tranz. A căuta ceva printre alte lucruri. Se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Să scotocim în peșterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU, S. III 166. ◊ Refl. (Despre persoane) Melchior se scotoci prin buzunare după țigări și întinse pachetul către Carol. V. ROM. februarie 1952, 143. Se scotoceau în buzunări sau în sîn. DUMITRIU, N. 7. Moș Matei se scotoci în chimir să-i dea ceva de cheltuială. MIRONESCU, S. A. 81. 2. Tranz. (Rar) A scoate ceea ce a mai rămas, adunînd cu atenție toate resturile. [Iapa] scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate... ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63.

A SCOTOCI ~esc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. /a scoate + suf. ~oci

scotocì v. a căuta peste tot. [Tras din cotoc, cotoiu: lit. a dibui în toate părțile ca cotoii în perioada goanei].

scotocésc v. intr. și tr. (cp. cu cotroc, cu scocĭorăsc, și cu bg. stukam, jărăsc focu). Cotelesc, caut peste tot: a scotoci pin ladă, pin casă, pin pădure. V. bodicăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scotoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scotocesc, 3 sg. scotocește, imperf. 1 scotoceam; conj. prez. 1 sg. să scotocesc, 3 să scotocească

scotoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scotocesc, imperf. 3 sg. scotocea; conj. prez. 3 să scotocească

scotoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scotocesc, imperf. 3 sg. scotocea; conj. prez. 3 sg. și pl. scotocească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOTOCI vb. 1. v. căuta. 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.)

SCOTOCI vb. v. ațâța, înteți, înviora, râcâi, scormoni, scurma.

scotoci vb. v. AȚÎȚA. ÎNTEȚI. ÎNVIORA. RÎCÎI. SCORMONI. SCURMA.

SCOTOCI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. și Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scotoci (-cesc, -it), vb. – A scormoni, a scruta, a cerceta, a căuta. – Var. scoroci, scociori, scociorî. Creație expresivă, cf. cotroci, cotrobăi. Legătura cu sl. skutiti „a scormoni” (Cihac, II, 333), sau cu a scoate „a extrage” (Tiktin) nu este probabilă; trebuie să se pornească mai curînd de la cotroci cu s- expresiv, ca în (s)borși, (s)coroji etc. – Der. scotoceală, s. f. (căutare, cercetare); scotocitor, adj. (căutător, scormonitor).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scotoci, scotocesc, vb. tranz, refl. – A cerceta cu de-amănuntul, a căuta. – Et. nec. (DEX); var. a lui (s)cotroci (< cotroc „adăpost, culcuș”), probabil sub influența lui scoate, sau din cotoc, var. a lui cotroc (Loșonți, 2001; v. și DER); din scoate + suf. -oci (MDA).

Intrare: scotoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scotoci
  • scotocire
  • scotocit
  • scotocitu‑
  • scotocind
  • scotocindu‑
singular plural
  • scotocește
  • scotociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scotocesc
(să)
  • scotocesc
  • scotoceam
  • scotocii
  • scotocisem
a II-a (tu)
  • scotocești
(să)
  • scotocești
  • scotoceai
  • scotociși
  • scotociseși
a III-a (el, ea)
  • scotocește
(să)
  • scotocească
  • scotocea
  • scotoci
  • scotocise
plural I (noi)
  • scotocim
(să)
  • scotocim
  • scotoceam
  • scotocirăm
  • scotociserăm
  • scotocisem
a II-a (voi)
  • scotociți
(să)
  • scotociți
  • scotoceați
  • scotocirăți
  • scotociserăți
  • scotociseți
a III-a (ei, ele)
  • scotocesc
(să)
  • scotocească
  • scotoceau
  • scotoci
  • scotociseră
scopoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scotoci, scotocescverb

  • 1. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. DLRLC
    • format_quote Scotoci în sacul de piele și aruncă jos în iarbă un ban galben. C. PETRESCU, S. 41. DLRLC
    • format_quote Scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman. REBREANU, R. I 61. DLRLC
    • format_quote Sevastița și Marghioala au scotocit fundul grădinii și au dat de niște brebenei plăpînzi. V. ROM. septembrie 1953, 18. DLRLC
    • format_quote Se întorceau... încîntați, după ce bătuseră dealurile și scotociseră viroagele, pînă adînc, în luminișurile codrilor. C. PETRESCU, R. DR. 35. DLRLC
    • format_quote L-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. CARAGIALE, O. I 127. DLRLC
    • format_quote figurat Întrebă repede, scotocindu-i fața cu privirea. DUMITRIU, P. F. 51. DLRLC
    • format_quote figurat Toată viața lui... fu scotocită și scoasă la iveală. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. DLRLC
    • format_quote Se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. DLRLC
    • format_quote Să scotocim în peșterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU, S. III 166. DLRLC
    • format_quote Melchior se scotoci prin buzunare după țigări și întinse pachetul către Carol. V. ROM. februarie 1952, 143. DLRLC
    • format_quote Se scotoceau în buzunări sau în sîn. DUMITRIU, N. 7. DLRLC
    • format_quote Moș Matei se scotoci în chimir să-i dea ceva de cheltuială. MIRONESCU, S. A. 81. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A scoate ceea ce a mai rămas, adunând cu atenție toate resturile. DLRLC
    • format_quote [Iapa] scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate... ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.