berc¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc⁴ sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc³, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc² sn vz bărc

berc¹ s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. • pl. -uri. /<magh. berek.

❍BERC³ sm. mai adesea BERCI pl. 🫀 Punticica nasului, partea cărnoasă dintre nările nasului.

BERC² (pl. -curi) sn. Mold. Trans. 🌐 Pădurice, dumbravă: Du-te, cucule, în ~ Și mă lasă să-mi petrec (IK.-BRS.) [ung. berek].

BERC¹, BEARCĂ adj. 🐒 Fără coadă; cu coada tăiată sau ciuntită: ce! vrei să las vulpea bearcă? (ODOB.).

BERC¹, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vîrf; teșită.

BERC bearcă (berci, berce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

bărc² a vz berc²

bărc¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / V: berc, barc / Pl: ~uri / E: mg berek] (Mgm; rar) 1 Tufiș. 2 Dumbravă. 3 Pădurice. 4 Lăstar. 5 Rediu. 6 Huciu. 7 Hugeag. 8 Pământ lunecos și moale. 9 Lac.

bercuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.

berg, ~ă a vz berc²

❍BĂRC 👉 BERC².

BEARCĂ 👉 BERC.

bărc V. berc 1.

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc² (reg.) s. n., pl. bercuri

berc² (reg.) s. n., pl. bercuri

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc adj. m., pl. berci; f. sg. bearcă, pl. berce

berc s. n., pl. bercuri

BERC s. v. dumbravă.

berc s. v. DUMBRAVĂ.

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

berc (bearcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

berc, s.n. v. bărc („desiș”).

bărc (berc), bărcuri (bercuri), s.n. (reg.) tufiș, dumbravă, rediu, huceag.

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ■ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. – (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ♦ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape”.

BERC, temă a multor nume ce pot proveni din adj. berc (scurt de coadă) sau din subst. ard. berc – bărc – bîrc (pădurice), folosit de Ioan Barac în „Arghir și Elena”, sau din subst. ard. bercă – bărcă – bîrcă (oaie creață); v. mai sus; Bărc; cf. și srb -cr. Berko < Berislav. 1. Bercŭ, călăraș 1655 (Sd IV 42); Bercu, T. (Ac Bz 43); – ard., 1726 (Paș); – V., mold. „mazil lepădat” din Vaslui (RI I 116). 2. Berc/uș C., act.; -uța, -uță (Cat.). 3. Berc/a Ion, act., și s.; -ă N. (Î Div). 4. Bercan ard. (Paș). 5. Bercar „pădurar” (Lex); -u (Arh; Sc); -iu, Radu (P Bor 30). 6. Bărcaru pronunțat și Barcaru mold. < subst. bărcor „păstor de oi crețe”, (DLR), omofon cu bercar (pădurar); Bărcare b. (Vr). 7. Birca b (17 B III 231) < ung. birka „oaie creață”. 8. + -oc: Bircoc b. (16 A III 24).

SCORPIEI, Munții ~ (DRAKENS-BERG RANGE), lanț muntos în SE Africii, extins pe direcție NE-SV, pe terit. statului Lesotho și al Rep. Africa de Sud, pe 1.125 km lungime, paralel cu țărmul Oc. Indian, reprezentând marginea ridicată și abruptă a Pod. Africii de Sud. Alt. max.: 3.428 m (vf. Thabana Ntlenyana, pe terit. statului Lesotho). Alcătuit din șisturi cristaline și gresii acoperite uneori de lave bazaltice. Pantele de E sunt acoperite cu păduri dese, iar cele de V mai aride, cu vegetație de savană. Din acești munți izv. fl. Orange.