13 definiții pentru berc (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bércuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berc2 (reg.) s. n., pl. bércuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

Intrare: berc (s.n.)
berc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • bercuri
  • bercurile
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • bercuri
  • bercurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berc (s.n.)

etimologie: