20 de definiții pentru berc (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc1 s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. • pl. -uri. /<magh. berek.

BERC3 sm. mai adesea BERCI pl. 🫀 Punticica nasului, partea cărnoasă dintre nările nasului.

BERC2 (pl. -curi) sn. Mold. Trans. 🌐 Pădurice, dumbravă: Du-te, cucule, în ~ Și mă lasă să-mi petrec (IK.-BRS.) [ung. berek].

BERC1, BEARCĂ adj. 🐒 Fără coadă; cu coada tăiată sau ciuntită: ce! vrei să las vulpea bearcă? (ODOB.).

BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bercuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

berc2 (reg.) s. n., pl. bercuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

berc, s.n. v. bărc („desiș”).

Intrare: berc (s.n.)
berc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • bercuri
  • bercurile
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • bercuri
  • bercurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berc, bercurisubstantiv neutru

  • 1. regional Dumbravă, huceag, pădurice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Du-te, cucule, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.