HUGEAG (pl. -guri), HUCIU (pl. -ciuri) sn. Mold. Bucov. (BRL.) (PAP.) 🌳 Pădure tînără și deasă; tufiș, desiș, crîng, hățiș: La mijloc de codru des, Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș (EMIN.); acățîndu-se de jnepi și de rămurelele hucilor (GRIG.); Ⓕ: a umbla huciu-marginea, a umbla fugar (de la școală): de unde pînă atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huciu-marginea (CRG.).

hugeag n. V. huceag: păsărelele’și dreg glasul prin hugeagul de sub luncă AL.