7 definiții pentru rediu (pl. -ri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

RÉDIU, rediuri, s. n. (Regional) Pădure mică și tînără; pădurice, rediș. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. – Variantă: rắdiu (ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 194, ȘEZ. IV 225) s. n.

RÉDIU ~ri n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rédiu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rédiu s. n. [-diu. pron. -diu], art. rédiul; pl. rédiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: rediu (pl. -ri)
rediu (pl. -ri) substantiv neutru
  • pronunție: -diu. pr. -dĭu
substantiv neutru (N49)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rediu
  • rediul
  • rediu‑
plural
  • rediuri
  • rediurile
genitiv-dativ singular
  • rediu
  • rediului
plural
  • rediuri
  • rediurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)