3 intrări
50 de definiții
din care- explicative DEX (22)
- ortografice DOOM (6)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (11)
- sinonime (6)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
BELEA, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.
BELEA, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
belea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 339/7 / Pl: ~ele / E: tc belâ, cf satara-bela, urdu-belea] 1 Întâmplare neprevăzută care aduce necaz (și de care scapi greu) Si: pacoste, năpastă, (îvp) potcă, bucluc, (înv) lipcă, bacală, satara. 2 Persoană care provoacă neplăceri, încurcături. 3 (Îe) A da de ~ A avea o supărare, un necaz. 4 (Rar; pop) Menstruație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
belea s.f (fam.) 1 Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care se scapă cu greutate; bucluc, pacoste. ◊ Expr. A (se) vîrî sau a (se) băga în (ori la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură. A da de belea sau a-și găsi beleaua (cu cineva), a-i cădea cuiva beleaua pe cap = a da de necaz, a o păți. A intra într-o belea v. intra. 2 Ființă care provoacă numai necazuri, neplăceri, încurcături. Omul ăsta e o mare belea. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) belea (pe cap) v. cădea. Bună ziua am (sau ai, a etc.) dat, belea pe cap mi-am (sau ți-ai, și-a etc.) căpătat v. zi. • pl. -ele. /<tc. belâ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BELEA (pl. -lele) sf. 1 Supărare, necaz, încurcătură, bocluc; proverb: capul să trăească, că belelele curg, a) omului îi e dat să aibă necazuri, de aceea trebue să fie cu răbdare, b) dacă omul e sănătos, trece prin toate necazurile și nu-i pasă; a băga pe cineva în ~, a-l băga într’o încurcătură care poate să-i atragă mari supărări; a da de ~, a o păți, a intra în încurcături, a-și atrage supărări; a-și găsi (sau a-și căpăta) beleaua, a-și atrage necazuri, supărări, a o păți ¶ 2 Lucru care-ți aduce supărare, necazuri, sarcină, povară: ce nu te lepezi și tu de beleaua cea de vornicie ? (ALECS.) [tc. belá].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care scapi cu greu; necaz, neplăcere, încurcătură, daraveră, pacoste, bucluc. Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, V. R. 39. Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132. ◊ Expr. A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în vreo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. A (se) vîrî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. ♦ (Concretizat) Sarcină, povară. El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208. ◊ (În glumă) Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BELEA ~ele f. fam. Situație complicată și neplăcută; bucluc; încurcătură. A intra într-o ~. ◊ A-și găsi ~eaua (a da de ~) a o păți (rău). [Art. beleaua; G.-D. belelei; Sil. be-lea] /<turc. belá
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beleà f. 1. nenorocire, supărare, încurcătură neașteptată: a da de belea, a-și găsi beleaua; 2. greutate, anevoie de suferit: nu pot scăpa de beleaua asta de om (v. popă belea, urdubelea). [Turc. BELÁ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beleá f. (turc. belá, ca merea d. mera). Nenorocire, supărare, încurcătură: a da de belea, a-ți găsi beleaŭa, a scăpa de belea. Fig. Om incomodant, berechet: ce belea de om!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELI, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beli [At: DOSOFTEI, V. S. 35/2 / Pzi: ~lesc / E: vsl белити] (Pop) 1 vt A jupui. 2 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) obrazul A-l face de rușine. 3 vt (Înv; Mol, Trs; îe) A ~ țapul sau vulpea A vărsa. 4 vt (Pop; îe) A ~ dinții (sau buzele, fam fasolea) A rânji (prostește). 5 vt (Pop; îe) A ~ ochii A se holba. 6 vr (Îe) A se ~ (la cineva) A se holba. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (la ceva) sau a-și ~ (ceva) A se juli. 8 vt A decoji o plantă. 9 vt (Fig) A jefui. 10 vt (Pop; îe) A ~ stupul A omorî albinele dintr-un stup
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bel2, -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
beli vb. IV. (pop.) 1 tr. A jupui. Unu belește un cal (PRED.). ◊ expr. A-i beli cuiva obrazul = a face pe cineva de rușine. A(-și) beli dinții (sau buzele) = a rîde (prostește). A(-și) beli ochii = a deschide ochii mari, a se uita cu mirare, prostește (la ceva). A-și beli fasolea (sau fasolile) v. fasole. A beli țapul (sau țapii) v. țap. 2 tr., refl. A (se) juli. Și-a belit fața. 3 tr. (compl. indică plante) A decoji. 4 tr. fig. (compl. indică oameni) A jefui. Datornicii se plîngeau că-i belea cămătarul. • prez.ind. -esc. /<sl. veche белнтн.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BELEAUA LUI COSTACHE, O TRAGE IORDACHE = Trage unul pentru greșala altuia.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BELI (belesc) vb. tr. 1 A jupui, a scoate pielea de pe corpul omului sau unui animal: pentru preot... belesc o oaie grasă (MAR.); Fig. a-i ~ obrazul, a-l face de rușine; proverb familiar: De nu era nasul, îți beleai obrazul, se zice, în glumă, acelora cari cad și se lovesc cu nasul de ceva; ~ țapul 👉 ȚAP ¶ 2 familiar A jupui de avere, a despuia: Moțoc! Moțoc! El ne belește și ne pradă! El stătuește pe Vodă! (N.-COST.) ¶ 3 A coji, a despuia de coajă: belise din luncă toți copacii de coaje de-și hrăneau caii (N.-COST.) ¶ 4 Fig. ~ ochii, a sgîi, a holba ochii ¶ 5 ~ buzele (CANT.), a desface astfel buzele încît să se vadă dinții rînjind [vsl. běliti].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BELI, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BELI, belesc, vb. IV. 1. T r an z. (Popular) A desface sau a lua pielea de pe întreg corpul (sau numai de pe o parte a corpului) unei vietăți, mai ales a unui animal; a jupui. Ia uite, băăă! – răzbătu în văgăună strigătul unui cioban. Unu belește un cal. PREDA, Î. 140. De toți laolaltă își băteau joc tăbăcarii, iar ei rîdeau de aceștia că belesc animalele. PAS, L. I 77. Spărie pe maică-mea spunîndu-i că... fratele tată-mio a belit bivolița. HOGAȘ, DR. II 148. Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănînc carne din el. RETEGANUL, P. I 49. ◊ Expr. A (sau a-și) beli ochii = a deschide ochii mari, a căsca, a zgîi sau a holba ochii; a se uita cu mirare, prostește (la ceva). Omul... oricît ar beli ochii, tot nu poate spune că în recipisă e scris că a plătit. PAS, Z. I 154. A-și beli dinții = a rînji. Zîmbea în doi peri și-și belea dinții, cerînd s-o scalde. VORNIC, O. P. 325. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A despuia, a prăda, a jefui (de bani). Cui să vină ce-oi putea vinde? Crîșmarul sau ăia bogații... cînd te văd că ai nevoie, belește pielea de pe om. DUMITRIU, B. F. 20. Ciocoii... de la Forăști ne rod, ne mulg și ne belesc, de-am ajuns la sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 50. Am rămas săraci!... [Moțoc] ne belește și ne pradă. NEGRUZZI, S.I 154. 2. Refl. (Popular) A i se lua, a i se jupui (cuiva) pielea, din cauza unei loviri, a unei răniri etc.; a se juli. Și-a belit fruntea. 3. T r an z. A despuia o plantă (copac, ramură etc.) de scoarță, a-i curăța coaja; a descoji.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELI, belesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. – Slav (v. sl. bĕliti).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BELI ~esc tranz. pop. 1) (animale sacrificate) A curăța de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a coji; a jupui. * ~ ochii a face ochii mari privind prostește, cu mirare. /<sl. bĕliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE BELI mă ~esc intranz. pop. A se uita cu prea multă curiozitate. /<sl. bĕliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
belì v. 1. a jupui: a beli un bou; 2. fig. a despuia, a stoarce: el ne belește și ne pradă NEGR.; 3. a lua scoarța de pe plante; 4. a deschide ochii peste măsură (de mirare sau prostie). [Slav. BĔLITI, a albi, de unde: a face alb lemnul (adică a-l coji), a face să se vază albul ochiului (= a-l holba) și a da cu alb (v. bili)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
belésc v. tr. (d. pelesc, pĭelesc, adică „ĭau pelea, jupoĭ”, infl. poate de vsl. bĭeliti, a bili, a albi. Cp. cu cojesc). Pop. Triv. Jupoĭ, ĭaŭ pelea: a beli un boŭ. Fig. A beli cuĭva obrazu, a-i face mare rușine. A beli ochiĭ, a holba ochiĭ. A beli poporu, a-l jăfui.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
belea (fam.) s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
belea (fam.) s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei; pl. belele, art. belelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
belea s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei; pl. belele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belesc, 3 sg. belește, imperf. 1 beleam; conj. prez. 1 sg. să belesc, 3 să belească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belesc, imperf. 3 sg. belea; conj. prez. 3 să belească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belesc, imperf. 3 sg. belea; conj. prez. 3 sg. și pl. belească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
belea (belele), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beli (-esc, belit), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăța coaja. – 3. A descoperi (acele părți ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîșia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s. f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuiește); beligă, s. f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
Bel/ea, -eț, -eu, -in, -io v. BeI I 4 – 7, 9, 10.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
belea, belele s. f. 1. (pop.) necaz, ghinion. 2. (peior.) soție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a beli belengherul / belibarezul (expr. (pop. vulg.) v. a o beli.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a beli ochii cât cepele expr. (vulg.) a face ochii mari de mirare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a beli prazul expr. (vulg.) v. a o beli.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a beli pula expr. (pop., obs.) 1. a decalota penisul. 2. a da de necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a beli vulpea expr. a vomita după o beție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi de beleaua lumii expr. a fi comic / excentric.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o beli expr. (vulg.) v. a da de necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beli, belesc v. t. (intl.) 1. a bate foarte rău. 2. a fura. 3. a înșela. 4. a înjunghia. 5. a omorî.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beli-mi-ai venit! expr. (vulg., glum.) bine ai venit!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BELEA s. v. ciclu, menstruație, period.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELEA s. v. necaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELEA s. bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, pacostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
belea s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BELI vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beli vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. JULI. JUPUI. MĂRI. UMFLA. ZDRELI. ZGÎI. ZGÎRIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
beli, belesc, v.t. 1. A jupui: „Pă lume cât am trăit / Multe oi eu am belit” (Farcaș, 2009). 2. A curăța coaja, scoarța. 3. A deschide ochii mari. 4. (fig.) A jefui. – Din sl. běliti „a albi” (Șăineanu, MDA), de unde: a face lemnul alb, adică a-l decoji (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beli, belesc, vb. tranz. – 1. A jupui: „Pă lume cât am trăit / Multe oi eu am belit” (Farcaș, 2009; Săpânța). 2. A curăța coaja, scoarța. 3. A deschide ochii mari. 4. (fig.) A jefui. – Din sl. běliti „a albi”, de unde a-l face alb lemnul, adică a-l decoji (Scriban, Șăineanu, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
belea, belelesubstantiv feminin
- 1. Întâmplare neprevăzută care aduce necaz. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
- Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, V. R. 39. DLRLC
- Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. DLRLC
- Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
- De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132. DLRLC
-
- El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
- Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103. DLRLC
- Ce nu te lepezi și tu de beleaua cea de vornicie? (ALECS.) CADE
-
- 1.2. Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
- Omul ăsta e o mare belea. DEXI
-
- A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: păți
- Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. DLRLC
- Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în vreo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. DLRLC
- Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. DLRLC
-
- A (se) vârî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. DEXI CADE DLRLC
- Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. DLRLC
- La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. DLRLC
-
- Capul să trăiască, că belelele curg = omului îi e dat să aibă necazuri, de aceea trebuie să fie cu răbdare. CADE
- Capul să trăiască, că belelele curg = dacă omul e sănătos, trece prin toate necazurile și nu-i pasă. CADE
- Beleaua lui Costache, o trage Iordache = trage unul pentru greșeala altuia. CADE
-
- 2. Menstruație. MDA2sinonime: menstruație
etimologie:
- belâ DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX
beli, belescverb
- 1. Despuia, jumuli, jupui. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
- Ia uite, băăă! – răzbătu în văgăună strigătul unui cioban. Unu belește un cal. PREDA, Î. 140. DLRLC
- De toți laolaltă își băteau joc tăbăcarii, iar ei rîdeau de aceștia că belesc animalele. PAS, L. I 77. DLRLC
- Spărie pe maică-mea spunîndu-i că... fratele tată-mio a belit bivolița. HOGAȘ, DR. II 148. DLRLC
- Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănînc carne din el. RETEGANUL, P. I 49. DLRLC
- Pentru preot... belesc o oaie grasă. (MAR.) CADE
- 1.1. (Cu privire la oameni) A despuia, a prăda, a jefui (de bani). MDA2 DEXI CADE DLRLC
- Cui să vînd ce-oi putea vinde? Crîșmarul sau ăia bogații... cînd te văd că ai nevoie, belește pielea de pe om. DUMITRIU, B. F. 20. DLRLC
- Ciocoii... de la Forăști ne rod, ne mulg și ne belesc, de-am ajuns la sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 50. DLRLC
- Am rămas săraci!... [Moțoc] ne belește și ne pradă. NEGRUZZI, S.I 154. DLRLC
- Datornicii se plângeau că-i belea cămătarul. DEXI
-
-
- 2. A (se) juli. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLCsinonime: juli
- Și-a belit fruntea. Și-a belit fața. DEXI DLRLC
-
- 3. A despuia o plantă (copac, ramură etc.) de scoarță, a-i curăța coaja. MDA2 DEXI CADE DLRLC NODEX
- Belise din luncă toți copacii de coaje de-și hrăneau caii. (N.-COST.) CADE
-
- A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEXsinonime: holba
- Omul... oricît ar beli ochii, tot nu poate spune că în recipisă e scris că a plătit. PAS, Z. I 154. DLRLC
- Ce te belești așa la mine? DEX '09 DEX '98
-
- A-și beli dinții (sau buzele, familial fasolea) = a rânji (prostește). MDA2 DEXI CADE DLRLCsinonime: rânji
- Zîmbea în doi peri și-și belea dinții, cerînd s-o scalde. VORNIC, O. P. 325. DLRLC
-
- A-i beli (cuiva) obrazul = a-l face de rușine. MDA2 DEXI CADE
- De nu era nasul, îți beleai obrazul, se zice, în glumă, acelora care cad și se lovesc cu nasul de ceva. CADE
-
- A beli țapul sau vulpea = vărsa. MDA2 DEXI CADEsinonime: vărsa
- A beli stupul = a omorî albinele dintr-un stup. MDA2
etimologie:
- bĕliti DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX