18 definiții pentru holba înholba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holba [At: CALENDARIU (1814) 190/23 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: nct] 1-3 vt A deschide ochii mari (de mirare, uimire, spaimă etc.) Si: (reg) a holbăni (1-3), a holboca (1-3), a holști (1-3). 4-6 vr A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de mirare, de spaimă, de curiozitate. 7 vr (Fig) A fi prea curios.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Lat. volvere.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva căscînd ochii tare (de mirare, de curiozitate, de surpriză, de spaimă etc.); a se zgîi. De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult, exprimînd mirare, uimire. Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a căsca, a boldi. Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. – Variantă: (regional) înholbá (RETEGANUL, P. V 47, SBIERA, P. 262) vb. I.

A HOLBÁ ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

A SE HOLBÁ mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschiși (și cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].

înholba vtr [At: DA ms / V: (cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + holba] (Înv) 1-6 A (se) holba (1-6).

holbéz v. tr. (ca și în-volb. V. volbură, boltă. Cp. cu hulpe, hultur). Est. Deschid (boldesc, bolovănesc) ochiĭ prea tare de frică, de mirare orĭ de prostie: a holba ochiĭ. – Și înholbez (Trans.). În Suc. (Șez. 32, 110) mă holbez, mă mir tare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holbá (a ~) vb., ind. prez. 3 holbeáză

holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. și pl. holbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

HOLBA vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgîi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holbá (holbéz, holbát), vb. – A face ochii mari, a se zgîi. – Var. (în)holbi, înholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvĕre (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicată; cf. volbură. Ar putea fi și o creație expresivă, paralelă cu bulb(uc)a. Așa cum este holboacă față de bolboacă și holboană față de bolboană.Der. holban, s. m. (persoană care se lasă surprinsă cu ușurință); ghiolbană, s. f. (femeie cu ochii mari).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înholbá, vb. ref. – v. holba.

Intrare: holba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holba
  • holbare
  • holbat
  • holbatu‑
  • holbând
  • holbându‑
singular plural
  • holbea
  • holbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holbez
(să)
  • holbez
  • holbam
  • holbai
  • holbasem
a II-a (tu)
  • holbezi
(să)
  • holbezi
  • holbai
  • holbași
  • holbaseși
a III-a (el, ea)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holba
  • holbă
  • holbase
plural I (noi)
  • holbăm
(să)
  • holbăm
  • holbam
  • holbarăm
  • holbaserăm
  • holbasem
a II-a (voi)
  • holbați
(să)
  • holbați
  • holbați
  • holbarăți
  • holbaserăți
  • holbaseți
a III-a (ei, ele)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holbau
  • holba
  • holbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbare
  • ‑nholbare
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatu‑
  • ‑nholbatu‑
  • înholbând
  • ‑nholbând
  • înholbându‑
  • ‑nholbându‑
singular plural
  • înholbea
  • ‑nholbea
  • înholbați
  • ‑nholbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înholbez
  • ‑nholbez
(să)
  • înholbez
  • ‑nholbez
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (tu)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
(să)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbași
  • ‑nholbași
  • înholbaseși
  • ‑nholbaseși
a III-a (el, ea)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbă
  • ‑nholbă
  • înholbase
  • ‑nholbase
plural I (noi)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
(să)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbarăm
  • ‑nholbarăm
  • înholbaserăm
  • ‑nholbaserăm
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (voi)
  • înholbați
  • ‑nholbați
(să)
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbarăți
  • ‑nholbarăți
  • înholbaserăți
  • ‑nholbaserăți
  • înholbaseți
  • ‑nholbaseți
a III-a (ei, ele)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholbau
  • ‑nholbau
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbaseră
  • ‑nholbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holba holbat înholba înholbat

  • 1. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58.
      surse: DLRLC
    • Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133.
      surse: DLRLC
    • Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11.
        surse: DLRLC
      • Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28.
        surse: DLRLC
      • Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. rar (Despre ochi) A se deschide mult, exprimând mirare, uimire.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205.
          surse: DLRLC
        • Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187.
          surse: DLRLC

etimologie: