BĂCAN¹, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

bacal sm vz băcan¹

băcan¹ sm [At: (a. 1693) DOC., ap. HEM 2812 / V: (reg) bacal / Pl: ~i / E: tc bakkal] (Iuz) Negustor care vindea cu amănuntul diverse produse alimentare.

băcălie¹ sf vz băcănie

băcăni¹ [At: HEM 2816 / Pzi: ~nesc / E: băcan¹] (Înv) 1 vt A vopsi cu băcan². 2 vr A se farda. 3 vt (Psr) A însemna oile cu vopsea.

băcăni² vi vz bocăni corectat(ă)

băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie¹ / Pl: ~ii / E: băcan¹ + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan¹. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).

bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

boconi v vz bocăni

bacál s.m. v. băcan¹.

băcán¹ s.m. 1 Proprietar al unei băcănii. 2 Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare (într-o băcănie). • pl. -i. și (reg.) bacál s.m. /<tc. bakkal.

băcălíe² s.f. v. băcănie.

băcălíe¹ s.f. (înv.) Băcăniță. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. băcan¹, băcănie.

băcăni² vb. IV. v. bocăni.

băcăní¹ vb. IV. 1 tr. A vopsi cu băcan². 2 refl. (despre femei) A se farda. 3 tr. A însemna oile cu vopsea. • prez.ind. -esc. /băcan² + -i.

băcănie s.f. 1 Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. ◇ Expr. A se face de băcănie = a se face de rîs. 2 (la sg.) Ocupația băcanului. 3 (înv.; la pl.) Mirodenii, condimente. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) băcălíe s.f. /băcan¹ + -ie.

bocăni vb. IV intr. 1 A lovi cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot. 2 A tropăi. • prez.ind. -esc, bocăn. și băcăni vb. IV. /form. expr.

BACAL... 👉 BĂCAN¹.

❍BACĂLIE¹ 👉 BĂCĂNIE [bacal].

BĂCAN¹, Mold. BĂCAL, BACAL sm. ⚚ Cel ce vinde cu mărunțișul diferite produse alimentare străine sau indigene, precum zahăr, cafea, orez, mezeluri, etc. [tc. bakal].

BĂCĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A roși (ouăle) cu băcan. II. vb. refl. A-și drege fața cu băcan, a și da cu roșu pe față.

BĂCĂNIE, Mold. BĂCĂLIE sf. ⚚ 1 Prăvălia unui băcan ¶ 2 Profesiunea de băcan: s’a apucat de ~ ¶ 3 Marfa ce se vinde de un băcan, în spec. tot ce se pune în bucate spre a le face mai gustoase, sau a le da un miros mai plăcut, aromate, mirodenii: un fel de salță, făcută cu vin amestecat cu usturoiu pisat și cu băcănii (I.-GH.).

BOCĂI 👉 BOCĂNI.

BOCĂNI (-ănesc), BOCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 A ciocăni, a bate cu ciocanul: de departe s’aud bocănind în șantiere ciocanele de fier (VLAH.) ¶ 2 A lovi tare cu tocurile încălțămintei în mers: străinii trecură bocănind cu cizmele peste podeț (SAD.) ¶ 3 A lovi, a bate (Ia ușă, etc.): toți bocăneau Ia ușă... și strigau cît le lua gura (CRG.) [boc!].

BOCONI (-onesc) vb. tr. Trans. A ciocni paharele [comp. BOCĂNI].

BĂCAN², băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan² + suf. -ie.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BACAL s. m. v. băcan¹.

BĂCAN², băcani, s. m. (Pe cale de dispariție) Negustor care vinde cu amănuntul diferite produse alimentare (ca: mezeluri, vin, mirodenii, fructe, legume etc.). Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare. PAS, L. I 43. Toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț. CARAGIALE, O. I 99. Na, ține asta și mergi colea la băcan, Să-ți dea mezelicuri, pîine și o carafă de vin. PANN, P. V. II 8. – Variantă: (Mold.) bacal (ALECSANDRI, T. 39, NEGRUZZI, S. I 297, RUSSO, O. A. 93) s. m.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălie (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BĂCAN², băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Tc. bakal.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Din băcan² + suf. -ie.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc¹.

BĂCAN² ~i m. 1) Proprietar al unei băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

BĂCĂNIE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

A BOCĂNI ~esc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bacal m. Mold. V. băcan: fecior de bacal AL.

băcan m. negustor care vinde cu mărunțișul articole de condiment și de hrană. [Turc. BAKAL; varianta munteană băcan se datorește analogiei cu numele de profesiuni ca lipscan, marchitan].

băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.

băcănì v. a se drege cu băcan, a-și da cu roșu pe față (de femei).

băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

bacál, m. pl. lĭ (turc. ar. bakkal, pop. bakal). Est. Negustor de coloniale. – În vest băcan.

1) băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal.

băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.

băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle.

băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?

băcan² (negustor) s. m., pl. băcani

băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, 3 sg. băcănește, imperf. 1 băcăneam; conj. prez. 1 sg. să băcănesc, 3 să băcănească

băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile (desp. -ni-i-)

!bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1 bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne

băcan¹ (negustor) s. m., pl. băcani

băcălie (înv.) s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea; conj. prez. 3 să băcănească

băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile

bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănesc / bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească / să bocăne

băcan (negustor) s. m., pl. băcani

băcălie s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

băcăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea; conj. prez. 3 sg. și pl. băcănească

băcănie s. f., art. băcănia; g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile

bocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănesc, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bocănească

băcan (negustorul și vopseaua).

băcănie, -niei gen. a.

băcan (băcani), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie.

BĂCĂNII s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.

BOCĂNI vb. v. ciocăni.

BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie. (Cumpăra sare de la ~.)

băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)