14 definiții pentru aromat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromát1 sn [At: CORESI, ap. MURNU, Gr. 7 / A și: (înv) aromat / V: sf / Pl: ~e / E: vsl аромато, fr aromate] 1 (Rar) sn Mirodenie. 2 (Înv) sn Cuișoare.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos.Cf. fr. aromate.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Mai ales la pl.) Substanță vegetală răspînditoare de aromă, care se întrebuințează la parfumat, la gătit etc.; mirodenie. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.

AROMÁT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

AROMÁT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)

AROMÁT2 ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate

aromat n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment.

aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromát2 (rar) s. n., pl. aromáte

aromát s. n., pl. aromáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AROMAT s. (mai ales la pl.) condiment, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.) miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

Intrare: aromat (s.n.)
aromat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
plural
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
plural
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: