13 definiții pentru mirodenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară; mirodie. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

mirodenie sf [At: N. TEST. (1648), 309r/28 / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: mirodie + -enie] 1 (Mpl) Substanțe aromatice care răspândesc un miros puternic și plăcut Si: aromate, (înv) mirositură. 2 (Pex) Miros plăcut Si: parfum, aromă, mireasmă. 3 (Lpl) Plante exotice folosite pentru a da alimentelor aromă sau gust deosebit Si: mirodii (3). 4 (Pex; lpl; rar) Ingrediente. 5 (Pex; Ban) Zarzavat aromat de la care se consumă frunzele Si: verdeață, mirodie (4). 6 Plantă din familia cruciferelor, cu flori galbene-verzui plăcut mirositoare, care crește la marginea pădurilor Si: floarea-nopții (Hesperis tristis). 7 (Bot; reg) Nopticoasă (Hesperis matronalis).

MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Frunza, coaja, floarea unor plante (de obicei exotice), folosite pentru a da mîncărilor un gust picant sau aromat. Tot tumultul planetei, cu porturi și hamali... cu minusculi arbuști de mirodenii. C. PETRESCU, C. V. 119. Nu s-a învrednicit... să guste rachiu călugăresc cu mirodenii. HOGAȘ, M. N. 163. În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum, aromă. Curînd începură curcile a sfîrîi deasupra jarului și a răspîndi o mirodenie care nu se mai află. SADOVEANU, O. VI 44. Cer un ceai fierbinte de cinci parale, cu mirodenie de cuișoare. BOTEZ, ȘC. 52. ♦ (Învechit, mai ales la pl.) Ulei aromat, întrebuințat la ungerea trupului. Șîpușoarele cu mirodenii și celelalte mărunțușuri cumpărate de mine. SEVASTOS, N. 220. 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-verzui, care răspîndesc noaptea un miros plăcut (Hesperis tristis). – Pronunțat: -ni-e.

MIRODÉNIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se folosește în cantități mici în alimente, dându-le gust și miros plăcut; condiment. 2) Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie

mirodenie f. 1. aromă; 2. Bot. nopticoasă. [Și mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirodénie (-ni-e) s. f., art. mirodénia (-ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (-ni-i-)

mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții.

MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.

MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) aromat, condiment, ingredient, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.) 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții.

mirodenie s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. NOPTICOASĂ. PARFUM.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare.

Intrare: mirodenie
mirodenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirodenie
  • mirodenia
plural
  • mirodenii
  • mirodeniile
genitiv-dativ singular
  • mirodenii
  • mirodeniei
plural
  • mirodenii
  • mirodeniilor
vocativ singular
plural

mirodenie Hesperis

  • 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tot tumultul planetei, cu porturi și hamali... cu minusculi arbuști de mirodenii. C. PETRESCU, C. V. 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Substanță aromatică alimentară.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: condiment mirodie 2 exemple
      exemple
      • Nu s-a învrednicit... să guste rachiu călugăresc cu mirodenii. HOGAȘ, M. N. 163.
        surse: DLRLC
      • În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Curînd începură curcile a sfîrîi deasupra jarului și a răspîndi o mirodenie care nu se mai află. SADOVEANU, O. VI 44.
      surse: DLRLC
    • Cer un ceai fierbinte de cinci parale, cu mirodenie de cuișoare. BOTEZ, ȘC. 52.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit mai ales la plural Ulei aromat, întrebuințat la ungerea trupului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Șipușoarele cu mirodenii și celelalte mărunțușuri cumpărate de mine. SEVASTOS, N. 220.
        surse: DLRLC
  • 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: floarea-nopții
    • surse: DEX '09

etimologie:

  • Mirodie + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09