3 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext., a personalului) care asigură bunul mers al unei instituții sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat științific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigație științifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil).

aparat sn [At: MAIORESCU, D. I, 334 / Pl: ~e, (nob) ~uri / E: fr apparat, lat apparatus] 1 Sistem de piese care servește pentru o operație tehnică, mecanică, științifică etc. 2 Sistem care transformă o formă de energie în alta. 3 (Blg; atm; pan) Totalitate a organelor care servesc la îndeplinirea unei funcții Si: sistem. 4 Ansamblul mijloacelor care servesc unui anumit scop. 5 (Îs) ~ critic Totalitate a notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică. 6 (Îs) ~ științific Totalitate a mijloacelor de investigație științifică folosite de un cercetător. 7 Totalitate a serviciilor care asigură bunul mers al unei instituții sau a unui domeniu de activitate. 8 (Pex) Totalitate a personalului care asigură buna funcționare a unei instituții. 9 Desfășurare solemnă a unui eveniment Si: pompă, magnificență. 10 (Pex) Totalitate a elementelor necesare desfășurării solemne a unui eveniment.

*APARAT (pl. -ate) sn. 1 Ori-ce lucru alcătuit din părți anume așezate și care slujește la un anumit scop: ~ distilator; ~ fotografic (🖼 152) 2 🫀 Toate organele care îndeplinesc împreună o anumită funcțiune în organism: ~ respirator; ~ circulator; ~ digestiv 3 Desfășurare de lucruri, de cuvinte pentru a uimi pe alții, lux: o sărbătoare cu mult ~; atîta ~ de cuvinte [lat. apparatus, în parte cu accepțiunile fr. appareil și apparat].

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituții sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ.Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat științific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigație științifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil).

APARAT, aparate, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări, arătîndu-i felul sau destinația) Sistem compus din mai multe piese reunite, care servește la executarea unei operații mecanice, tehnice sau științifice. Aparat de radio. 9 Dincolo... se auzea țăcănitul liniștit al aparatelor telegrafice. DUMITRIU, B. F. 78. ◊ Expr. La aparat, formulă cu care o persoană chemată la telefon răspunde pentru a preciza că este chiar persoana căutată. ♦ (Determinat de obicei prin «de gimnastică») Construcție specială (capră, inele, cadru etc.) la care se execută diverse exerciții de gimnastică. 2. (Anat.) Totalitatea organelor care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni; sistem. Aparatul digestiv. Aparatul respirator. 3. Totalitatea serviciilor (p. ext. a personalului acestor servicii) care asigură bunul mers al unei instituții. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor administrative ale statului. Partidul nostru a trimis un mare număr de muncitori membri de partid în aparatul de stat, pentru îmbunătățirea compoziției sale. REZ. HOT. I 153. 4. Ansamblul mijloacelor sau instrumentelor care servesc la o anumită muncă sau pentru un anumit scop. O stațiune preistorică, ai cărei lăcuitori se serveau cu arme de piatră nelustruită... cu vase de lut lucrate cu mîna, fără roată, cu tot primitivul aparat al epocei paleolitice. ODOBESCU, S. II 421. Aparat științific = totalitatea mijloacelor de investigație științifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită o ediție.

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. (Anat.) Totalitatea organelor care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni; sistem. Aparatul digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituții. Aparatul administrativ.Aparat de stat = totalitatea organelor administrative ale statului. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat științific = totalitatea mijloacelor de investigație științifică folosite de un cercetător. Aparat critic = prezentarea (și discutarea) de către un editor, în alcătuirea unei ediții critice, a variantelor unui manuscris. – Fr. appareil, apparat (lat. lit. apparatus).

APARAT s.n. 1. Sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc. bine determinată. ♦ Instalație, unealtă etc. servind la efectuarea de exerciții gimnastice. 2. Ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei instituții. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor și mijloacelor folosite într-o anumită muncă. ◊ Aparat științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; aparat critic = notele explicative care însoțesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].

APARAT s. n. 1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc. ◊ instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism. 3. totalitatea serviciilor unei instituții. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă. ♦ ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

APARAT ~e n. 1) Sistem tehnic care servește la executarea anumitor operații (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic.~ de gimnastică ansamblu de instalații care servesc la efectuarea de exerciții gimnastice. 2) Totalitate a organelor care îndeplinesc o funcție în organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat. ~ administrativ.~ critic explicațiile care însoțesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus

aparat n. 1. mașini, instrumente dispuse pentru a face vre-o operațiune sau experiență; 2. totalitatea organelor cari servesc la aceeaș funcțiune: aparatul digestiv; 3. pompă, solemnitate.

*aparát n., pl. e (lat. apparatus, d. parare, a prepara. V. apărat. Preparativă pompoasă: călătoria s’a făcut cu mare aparat. Unealtă, instrument p. o operațiune saŭ experiență: aparat de gimnastică, de fotografiat. Totalitatea organelor care servesc aceleĭașĭ funcțiunĭ: aparatu digestiv.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

apăra [At: COD. VOR. 63/3 / Pzi: apăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (Îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acțiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimți. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr(a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr(a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susține. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para.

apărat1 sn [At: PSALT. SCH. 335/17 / E: apăra] 1 (Înv; fig) Amenințare (pentru încălcarea a ceva oprit). 2 Apărare (2). 3 Apărare (8). 4-6 Apărare (10-11). 7 (Înv; îlav) Pe ~(e) În defensivă. 8 (Reg; îe) E bun de ~ și depărat Se spune despre cineva cu care te poți ajuta la orice lucru.

apărat2, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1308 / Pl: ~ați, ~e / E: apăra] 1 a (Înv) Oprit 2 a Păzit. 3 a (Jur; spc) Căruia i se pledează cauza într-un proces. 4-5 a (Înv) Scutit (de răspundere, de dări etc.) 6-7 sn (Reg) (Cu omisiunea substantivului loc) Apărătură (4-5).

APĂRA (apăr) I. vb. tr. 1 A sări în ajutorul cuiva pentru a-i da ajutor, pentru a-i scăpa viața; proverb: apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem, se zice despre cei voinicoși, dar fricoși 2 A păzi de o primejdie, a feri: paratrăznetul apără casele în timp de furtună; Dumnezeu să vă apere de cele rele (CRG.) 3 Doamne-apără! a) să (ne) ferească Dumnezeu; b) nici de cum, cu nici un preț; c) eufemism pentru Necuratul: eu de-aș fi femeie, nu l-aș lua, Doamne-apără! (PAMF.); o fi Doamne-apără! să ne facem cruce și să zicem: feri-ne, Doamne! (RET.) 4 A ocroti, a lua sub ocrotirea sa, a nu lăsa pe cineva să vorbească rău de altul: își apără mereu neamul 5 A susține împotriva cuiva o părere, etc.: sînt dator să-mi apăr ideile 6 ⚖️ A asista pe cineva dinaintea judecății: avocatul m’a apărat bine 7 ⚖️ ~ un proces, a căuta să arate dinaintea tribunalului dreptatea unei cauze 8 A opri de la un lucru, a împiedica pe cineva să facă ceva: boierii toți îl apăra de acea cale să nu se ducă den țară și den domnie (N.-COST.) 9 A pune piedici la ceva să nu se îndeplinească: multă vreme s’au frămîntat acest lucru în sfat și cîțiva pre atunce apăra acest lucru să nu fie (M.-COST.) 10 A îndepărta de la ceva: de la toată calea vicleană au apărat picioarele meale (DOS.) 11 A refuza: nu i-au apărat craiul ajutoriul său (N.-COST.). II. vb. refl. 1 A lupta pentru a înlătura loviturile cuiva, pentru a-și scăpa viața 2 🎖️ A se lupta în războiu împotriva dușmanului 3 A se păzi de cineva, de ceva, a se feri: igiena ne învață cum să ne apărăm de boale; proverb: apără-mă de prieteni, că de dușmani mă apăr singur 4 ⚖️ A căuta să se desvinovățească: el se apăra... că nu știe la sufletul său nimic (ISP.) 5 A se împotrivi, a nu consimți la ceva: el apărîndu-se să nu fie și vrînd să fugă noaptea, ei l-au păzit să nu fugă! (MUST.) 6 A fi scutit: pot să se apere de tutelă persoanele care fac parte din cler (COD.-CIV.) [lat. *apparare < parare].

APĂRAT I. adj. p. APĂRA contr. 👉 NEAPĂRAT. II. sbst. 1 = APĂRARE 2 Mustrare (PS.-SCH.) 3 Trans. (HASD.) 🌳 Pășune, pădure oprită.

APĂRA, apăr, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. ◊ (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. ◊ Refl. A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Tranz. A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. 3. Tranz. A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ◊ Refl. A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?...Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.Fig. N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. 4. Tranz. (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. 5. Refl. (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingînd atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cît am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU). 3. A susține pe cineva sau ceva, respingînd obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦ Refl. A se dezvinovăți. – Lat. apparare „a pregăti, a dispune”.

A SE APĂRA mă apăr intranz. A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

A APĂRA apăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de înghețuri. 4) A menține prin luptă. ~ o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) fig. A susține respingând obiecțiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

apărà v. 1. a păzi de un atac: a apăra patria, vieața; 2. a scuti, a feri de: a apăra de muște, de vânt; 3. a pleda în favorul cuiva: a apăra pe un acuzat; 4. a întâmpina, a înlătura: a ne apăra de o lovitură, de o învinuire. [Lat. APPARARE, a face preparative de apărare].

*ápăr, a v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V. parez, cumpăr.Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ.

apărat n., pl. urĭ (d. apăr. V. aparat. Vechĭ. Dojană, mustrare. Braniște.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apăr, 2 sg. aperi, 3 apără, conj. prez. 1 sg. apăr, 3 apere

apăra (a ~) vb., ind. prez. 3 apără

apăra vb., ind. prez. 1 sg. apăr, 3 sg. și pl. apără, 1 pl. apărăm

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APARAT s. 1. (TEHN.) mașină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curățat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardiovascular etc.) 4. (ANAT.) aparat Golgi v. dictiozom.

APARAT s. 1. (TEHN.) mașină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curățat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardiovascular etc.)

APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăți.

APĂRA vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține.

APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~!)

apăra vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REȚINE.

APĂRAT adj. adăpostit, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aparat (aparate), s. n. – Mașinărie, instalație, instrument. Lat. apparatus (sec. XIX).

apăra (apăr, apărat), vb.1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul; cf. sp. amparar și fr. défendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s. f. (acțiunea de a apăra); apărat, s. n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s. f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s. f. (specie de mentă); apărător, s. m. (persoană care apără); apărătură, s. f. (obstacol,; tărie, forță); neapărat, adj. (fără protecție, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APARAT dispozitiv tehnic sau agregat utilizat în diverse scopuri. Aparat de oxigen, inhalator de oxigen (V.). Aparat de pulverizat din aeronave, rezervor metalic de formă aerodinamică fixat sub aripile sau pe fuselajul unei aeronave destinat tratamentelor aviochimice. În domeniul militar acest aparat este destinat infectării obiectelor personalului, tehnicii și terenului cu picături de substanță toxică de luptă sau preparate bacteriene. Aparatul este compus din: recipient prevăzut cu orificiu de umplere, tub de scurgere cu duză și dispozitiv pentru deschiderea tubului de scurgere, acționat din cabina aeronavei. Rezervorul se încarcă cu substanțe toxice de luptă persistente sau receptori microbiene ori cu substanțe toxice de luptă solide (pe timp de iarnă). Pulverizarea durează 6-20 secunde, formând pe teren o fâșie infectată a cărei dimensiuni depinde de capacitatea rezervorului, de timpul de scurgere și de viteza aeronavei (un bombardier mijlociu infectează 5-6 hectare cu o densitate de infectare medie de 10-15 mg/m2) Aparate de radio emisie-recepție, este destinat comunicării dintre echipaj cu baza (bazele) cât și cu celelalte aeronave aflate în zzbor în raza sa de activitate. Aparate pentru antrenamentul catapultării, dispozitiv care urmărește deprinderea părăsirii aeronavelor de viteză mare prin metoda catapultării. Aparate pentru instruirea căderii libere, dispozitiv care permite învățarea la sol a manevrelor de evitare a intrării în evoluții periculoase și ieșirea din acestea, compus dintr-un tunel aerodinamic și un dispozitiv cardanic care permite parașutistului să execute orice mișcare sau poziție pe care ar efectua-o în mod normal în aer. Aparat de zbor ultraușor, aeronavă care în mod obișuit are o masă mai mică de 500 kg. Din această categorie fac parte: avioane și elicoptere ultraușoare, baloane și dirijabile, deltaplane, parapante, parașute și variantele lor motorizate etc.). Aparate de pilotare, instrumente care se găsesc în general în carlinga aeronavelor, cele mai importante fiind: manșa și palenierele, maneta de gaze, radioemițătorul, avertizorul trenului de aterizare, giroscopul, indicatoarele de prsiune și de ulei, radiolocatorul, turomentrele.

ORIENTAREA APARATELOR DE ZBOR/ÎN SPAȚIU, ansamblu de manevre și acțiuni comandate manual sau automat care se finalizează în deplasări unghiulare pentru obținerea unei anumite altitudini, pentru evitarea obstacolelor și a abordajelor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Cet animal est très méchant: Quand on l’attaque, il se défend !” - două versuri, de o ascuțită ironie, dintr-un cîntec popular francez La ménagerie. Conținutul lor satiric, la adresa asupritorilor mirați că asupriții nu suportă exploatarea, a transformat aceste versuri într-o expresie foarte răspîndită. lată-le în traducere: „Ce animal rău, plin de draci: Se apără, cînd îl ataci!” MUZ.

Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul – Vers din Scrisoarea III de Mihail Eminescu – face parte din răspunsul, plin de demnitate, pe care Mircea cel Bătrîn l-a dat lui Baiazid, venit pînă la Dunăre cu oștile-i cotropitoare. Trufia vijeliosului sultan, care voia să subjuge Țara Românească, a fost spulberată de oștenii lui Mircea, care, făcînd minuni de vitejie, au pus pe goană pe năvălitori la Rovine (1394). Stihul se citează în împrejurări asemănătoare, adică atunci cînd cineva, în fața unui adversar puternic, apără cu dîrzenie, cu înflăcărare și succes, un drept, o cauză, o idee. LIT.

Felix qui, quod amat, defendere fortiter audet (lat. „Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubește”) – spune Ovidiu în cartea a doua din Amores (Iubirile, cînt 5, vers 9). O idee apropiată despre curaj în iubire o exprimă și zicătoarea noastră: „Unde este frică, nu încape dragoste”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trece la aparat expr. a-i veni cuiva rândul (la ceva).

APARATUL GENITAL BĂRBĂTESC cântar, ciorchine, măsuri și greutăți.

Intrare: aparat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparat
  • aparatul
  • aparatu‑
plural
  • aparate
  • aparatele
genitiv-dativ singular
  • aparat
  • aparatului
plural
  • aparate
  • aparatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apăra
  • apărare
  • apărat
  • apăratu‑
  • apărând
  • apărându‑
singular plural
  • apără
  • apărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apăr
(să)
  • apăr
  • apăram
  • apărai
  • apărasem
a II-a (tu)
  • aperi
(să)
  • aperi
  • apărai
  • apărași
  • apăraseși
a III-a (el, ea)
  • apără
(să)
  • apere
  • apăra
  • apără
  • apărase
plural I (noi)
  • apărăm
(să)
  • apărăm
  • apăram
  • apărarăm
  • apăraserăm
  • apărasem
a II-a (voi)
  • apărați
(să)
  • apărați
  • apărați
  • apărarăți
  • apăraserăți
  • apăraseți
a III-a (ei, ele)
  • apără
(să)
  • apere
  • apărau
  • apăra
  • apăraseră
Intrare: apărat
apărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărat
  • apăratul
  • apăratu‑
  • apăra
  • apărata
plural
  • apărați
  • apărații
  • apărate
  • apăratele
genitiv-dativ singular
  • apărat
  • apăratului
  • apărate
  • apăratei
plural
  • apărați
  • apăraților
  • apărate
  • apăratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aparat, aparatesubstantiv neutru

  • 1. Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aparat de radio. Aparat telegrafic. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Dincolo... se auzea țăcănitul liniștit al aparatelor telegrafice. DUMITRIU, B. F. 78. DLRLC
    • 1.1. (Determinat de obicei prin «de gimnastică») Construcție specială (capră, inele, cadru etc.) la care se execută diverse exerciții de gimnastică. DLRLC DN
    • chat_bubble La aparat, formulă cu care o persoană chemată la telefon răspunde pentru a preciza că este chiar persoana căutată. DLRLC
  • 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. DEX '09 DEX '98 DLRM
  • 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni fundamentale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sistem
    • format_quote Aparat digestiv. Aparatul respirator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Totalitatea serviciilor care asigură bunul mers al unei instituții sau al unui domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aparat administrativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. prin extensiune Totalitatea personalului care asigură bunul mers al unei instituții sau al unui domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.2. Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Partidul nostru a trimis un mare număr de muncitori membri de partid în aparatul de stat, pentru îmbunătățirea compoziției sale. REZ. HOT. I 153. DLRLC
  • 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O stațiune preistorică, ai cărei lăcuitori se serveau cu arme de piatră nelustruită... cu vase de lut lucrate cu mîna, fără roată, cu tot primitivul aparat al epocei paleolitice. ODOBESCU, S. II 421. DLRLC
    • 5.1. Aparat științific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigație științifică folosite de un cercetător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 5.2. Aparat critic = totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

apăra, apărverb

  • 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proteja antonime: ataca
    • format_quote Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este pîinea și viața noastră. JIANU, C. 373. DLRLC
    • format_quote S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. DLRLC
    • format_quote Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 1.1. A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păzi
      • format_quote Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rezista
      • format_quote Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. DLRLC
      • format_quote Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
      • format_quote Ea se apără c-o mînă, Însă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. DLRLC
      • format_quote Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
  • 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. DLRLC
    • format_quote Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • chat_bubble Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! DLRLC
      • format_quote Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. DLRLC
  • 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: susține
    • format_quote Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. DLRLC
    • format_quote Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. DLRLC
    • format_quote Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezvinovăți
      • format_quote Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. DLRLC
      • format_quote Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. DLRLC
      • format_quote figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
  • 4. reflexiv A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). DLRLC
    • format_quote Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dînsa? BĂLCESCU, O. II 228. DLRLC
etimologie:
  • limba latină aparare „a pregăti, a dispune”. DEX '09 DEX '98

apărat, apăraadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.