7 definiții pentru scutit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scutit1 sn [At: SFC IV, 308 / Pl: ? / E: scuti] (Rar) 1 Protecție. 2 Adăpost (1) 3-8 Scutire (4-9).

scutit2, [At: (a. 1824) DOC. EC. 329 / Pl: ~iți, ~e / E: scuti] 1 a (Înv) Protejat. 2 a (Rar) Adăpostit2 (1). 3 sn (Rar) Adăpost (1). 4 a Care nu a (mai) fost supus (în condiții prevăzute de lege) la îndeplinirea unor îndatoriri (de obicei militare), la plata unor taxe, impozite etc. Si: (rar) dispensat.

SCUTÍT, -Ă, scutiți, -te, adj. Dispensat de anumite obligații. (Substantivat) S-a făcut revizia scutiților și reformaților. SADOVEANU, P. M. 101.

scutít, -ă adj. Dispensat, slobod, imun, neobligat: scutit de bir, de vamă. V. iscusat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUTÍT adj. v. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur.

scutit adj. v. ADĂPOSTIT. APĂRAT. FERIT. OCROTIT. PĂZIT. PROTEJAT. SIGUR.

Intrare: scutit
scutit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutit
  • scutitul
  • scutitu‑
  • scuti
  • scutita
plural
  • scutiți
  • scutiții
  • scutite
  • scutitele
genitiv-dativ singular
  • scutit
  • scutitului
  • scutite
  • scutitei
plural
  • scutiți
  • scutiților
  • scutite
  • scutitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)