ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec.

ANDREÁ, andrele, s. f. Fiecare dintre acele (lungi și groase) cu care se împletesc obiectele de lână, de bumbac etc; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: undreá s. f.] – Et. nec.

ANDREÁ s. f. v. undrea.

ANDREÁ, andrele, s. f. Fiecare dintre acele (lungi și groase) cu care se împletesc obiecte de lână, de bumbac etc; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: undreá s. f.].

andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele

andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle

andreá sf [At: DEX² / V: un- / Pl: ~ele / E: nct] 1 Fiecare dintre acele cu care se împletesc obiecte de lână, de bumbac etc. 2 Ac mare pentru cusut saci, saltele etc.

ANDREÁ s. cârlig, igliță, navetă. (~ pentru plase de pescuit.)

ANDREÁ s. v. sulă.

ANDREÁ ~éle f. Ac lung și gros, folosit la împletit (obiecte de lână, de bumbac etc.). [Art. andreaua; G.-D. andrelei] /Orig. nec.

Andrea (Indrea, Undrea) m. ziua sfântului Andreiu (30 Noemvrie) când, după credințele poporului, morții ies noaptea din morminte: noaptea sfântului Andreiu.

andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri groase; 2. talpa sau bârna care ține podul morii; 3. fierul lung care prinde fierul lat de grindeiul plugului; 4. Anat. numele popular al claviculei; pl. vine emoroidale. [De origină necunoscută: vorba se mai rostește îndrea și undrea].

Andrea (Indrea) m. numele popular al lunei Decemvrie (care începe după ziua sfântului Andreiu): Andrea, cap de iarnă.

andreá (Mold. Olt. Ban.), îndreá (Pt. Rar) și undreá (Munt. Trans.) f., pl. ele (după numele sfîntuluĭ Andreĭ, o sărbătoare la începutu ĭerniĭ, cînd se dă zor cu împletitu colțunilor, după cum și sfîntu Neculaĭ înseamnă și „vargă saŭ bicĭ de bătut copiiĭ” și dumitriță „o floare care înflorește pe la sfîntu Dumitru”). Ac mare (de metal orĭ de lemn) cu care se împletesc colțuniĭ ș. a. (Patru andrele servesc la ținut colțunu și una la împletit. Claviculă (un os). Undrea m., gen. al luĭ. Vechĭ Decembre, prima lună a ĭerniĭ. V. acușor.

UNDREÁ s. f. v. andrea.

UNDREÁ s. f. v. andrea.

UNDREÁ, undrele, s. f. Fiecare dintre acele lungi și groase (de obicei două sau cinci) cu care se împletesc obiecte de lînă, de bumbac etc. (v. cîrlig); ac mare și gros pentru cusut saci, saltele etc. Se uita la soră-sa și la Elvira, care ședeau, cea dintîi cu undrelele și lîna perindîndu-se printre vîrfurile degetelor, cealaltă citind o carte. DUMITRIU, B. F. 42. Gaura sfredelită în sfîrcul urechii cu undreaua trecută de trei ori prin flacără se lărgea, se rupea. STANCU, D. 7. Moșneagul sări de pe muchea patului, de-a dreptul în picioare, de parcă l-ar fi împuns o undrea între umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 219. – Variantă: andreá (PAS, L. I 72, PAMFILE, M. R. I 138) s. f.

undreá (-éle), s. f. – 1. Decembrie. – 2. Ac de împletit. – 3. Claviculă. – 4. Vena gîtului. – 5. Lemn care susține bucșa roții de moară. – 6. O anumită parte a plugului. – Var. îndrea, andrea. Mr. andreauă. Origine incertă. Pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu excepția primului sens, semantismul nu este clar. După Tiktin, acest nume s-ar datora asemănării cu brațele crucii Sf. Andrei (cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 190); această explicație nu pare convingătoare. Etimonul pe care-l semnalăm a fost menționat de Diez, Gramm., I, 440 și de Roesler 564. Din lat. *endrella ‹ gr. ἔνδριον (Giuglea, RF, II, 49) sau din tc. öyündüre (Iogu, GS, IV, 338) nu pare posibilă.

Andreo (del Sarto) m. celebru pictor florentin, colorist impecabil; el poate fi comparat lui Rafael pentru puritatea conturelor și grația expresiunii (1488-1530).

undrea f. V. andrea.