UNDREA, undrele, s. f. Fiecare dintre acele lungi și groase (de obicei două sau cinci) cu care se împletesc obiecte de lînă, de bumbac etc. (v. cîrlig); ac mare și gros pentru cusut saci, saltele etc. Se uita la soră-sa și la Elvira, care ședeau, cea dintîi cu undrelele și lîna perindîndu-se printre vîrfurile degetelor, cealaltă citind o carte. DUMITRIU, B. F. 42. Gaura sfredelită în sfîrcul urechii cu undreaua trecută de trei ori prin flacără se lărgea, se rupea. STANCU, D. 7. Moșneagul sări de pe muchea patului, de-a dreptul în picioare, de parcă l-ar fi împuns o undrea între umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 219. – Variantă: andrea (PAS, L. I 72, PAMFILE, M. R. I 138) s. f.