aht sn vz ah

AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.

AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.

AHT, ahturi, s. n. (Rar) 1. Oftat, suspin. Pe deasupra casei mele Trece-un stol de rîndunele. Nu e stol de rîndunele, Ci sînt ahturile mele. TEODORESCU, P. P. 305. 2. Durere, suferință, jale, chin. Se revarsă pîrăile... ducînd poate cu sine multe, multe patimi și ahturi omenești, să le înece in Dunărea măreață! CREANGĂ, A. 125.

AHT, ahturi, s. n. (Rar) 1. Oftat, suspin. 2. Suferință, chin.

aht (reg.) s. n., pl. áhturi

aht s. n., pl. áhturi

AHT s. v. chin, durere, încercare, oftare, oftat, patimă, păs, pătimire, suferință, suspin, suspinare, suspinat.

AHT ~uri n. Sunet nearticulat care exprimă un dor, o suferință; oftat; geamăt. /<ngr. ahti

aht n. geamăt, dor înfocat și nesatisfăcut: multe patimi și ahturi omenești CR. [Formă intensivă din ah ! (cf. ofta).

aht n., pl. urĭ. (d. ah interj. ca și oft d. of. Cp. cu vgr. áhthos, tristeță). Iron. Tristeță, dor, suferință sufletească: cîte ahturĭ am și eŭ! Oftat, suspin: a scoate, a trage ahturĭ.

aht s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. OFTARE. OFTAT. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINȚĂ. SUSPIN, SUSPINARE. SUSPINAT.