3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adormit1 sn [At: CORESI, ap. HEM 365/ V: (îrg) adur~[1] / E: adormi] 1-6 Adormire (1-6).

  1. Varianta adurmit nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

adormit2, ~ă [At: PSALT. SCH. 255/18 / V: (îrg) adur~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: adormi] 1 a Care doarme. 2 a (Nob; fig) Amorțit. 3-4 smf, a (Fig; îlb) Mort. 5 a Care a fost adus în stare de somn. 6 a (Fig) Alinat. 7 a (Înv; fig) Omorât. 8 a Somnoros. 9 a (Fig) Lipsit de vioiciune. 10 a (Fig) Încet la treabă.

  1. Varianta adurmit nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. 1. Care este cuprins de somn (Fig.) Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. ◊ Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn, somnoros. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, domol, leneș. Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. 3. Fig. (În stil bisericesc, uneori cu determinarea «întru domnul» sau «de veci») Mort, decedat. Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7 ◊ (Substantivat) La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi

adormit a. 1. trândav, netrebnic: adormitule! 2. fig. liniștit, mort: oraș adormit.

adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.

adormi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: adorm / E: lat addormire] 1 vi A trece la starea de somn Cf: a aromi, a ațipi, a moțăi, a piroti. 2 vr (Frm; nob; fig) A-și pierde vigoarea Si: a se amorți, a se liniști. 3 vi (Îe) A ~ din greu, (ca) dus sau (ca) mort A cădea într-un somn greu sau în stare de letargie. 4 vi (Fig; îlb) A muri. 5 vi (Îe) A ~ somn veșnic sau somnul cel de veci A muri. 6 vt A aduce pe cineva la starea de somn. 7 vt (Fig) A alina. 8 vt (Înv; fig) A omorî.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. I. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ Fig. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. Fig. (Uneori cu determinarea «de veci», «întru domnul» etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. ◊ (Rar) Tranz. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. Tranz. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea.Expr. A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. Fig. A alina, a liniști, a potoli.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.

A ADORMÍ adórm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârși. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce în stare de liniște; a liniști; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

adormì v. 1. a începe a dormi: abia a adormit; 2. a face să doarmă: a adormi copilul; 3. fig. a liniști momentan: ca să adoarmă presupunerile Domnului AL; 4. a muri în pace: a adormi întru Domnul. [Lat. ADDORMIRE].

adórm, a -í, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir.Adoarme, să adoarmă). Încep să dorm: abea adormisem. V. tr. Fac să doarmă: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atențiunea, plictisesc: discursurile luĭ te adorm. Amuzez ca să nu se observe: a adormi atențiunea dușmanilor. A adormi întru Domnu, a adormi somnu cel de vecĭ, a muri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 să adoármă

adormí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. adoármă

adorm, -dormim 1 pl., -dormi inf.

arată toate definițiile

Intrare: adormit (adj.)
adormit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormit
  • adormitul
  • adormitu‑
  • adormi
  • adormita
plural
  • adormiți
  • adormiții
  • adormite
  • adormitele
genitiv-dativ singular
  • adormit
  • adormitului
  • adormite
  • adormitei
plural
  • adormiți
  • adormiților
  • adormite
  • adormitelor
vocativ singular
plural
Intrare: adormit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormit
  • adormitul
  • adormitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • adormit
  • adormitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: adormi
verb (VT302)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adormi
  • adormire
  • adormit
  • adormitu‑
  • adormind
  • adormindu‑
singular plural
  • adormi
  • adoarme-
  • adormiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adorm
(să)
  • adorm
  • adormeam
  • adormii
  • adormisem
a II-a (tu)
  • adormi
(să)
  • adormi
  • adormeai
  • adormiși
  • adormiseși
a III-a (el, ea)
  • adoarme
(să)
  • adoarmă
  • adormea
  • adormi
  • adormise
plural I (noi)
  • adormim
(să)
  • adormim
  • adormeam
  • adormirăm
  • adormiserăm
  • adormisem
a II-a (voi)
  • adormiți
(să)
  • adormiți
  • adormeați
  • adormirăți
  • adormiserăți
  • adormiseți
a III-a (ei, ele)
  • adorm
(să)
  • adoarmă
  • adormeau
  • adormi
  • adormiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adormit (adj.)

  • 1. Care adoarme, cuprins de somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • figurat Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131.
      surse: DLRLC
    • figurat Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: somnoros
    • 1.2. figurat Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domol leneș moale un exemplu
      exemple
      • Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat adesea substantivat În limbajul bisericesc:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decedat mort 2 exemple
      exemple
      • Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7.
        surse: DLRLC
      • La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi adormi
    surse: DEX '98 DEX '09

adormi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: deștepta trezi 11 exemple
    exemple
    • Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32.
      surse: DLRLC
    • Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24.
      surse: DLRLC
    • Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DLRLC
    • Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19.
      surse: DLRLC
    • Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665.
      surse: DLRLC
    • figurat Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110.
      surse: DLRLC
    • figurat Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223.
      surse: DLRLC
    • figurat Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51.
      surse: DLRLC
    • Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17.
      surse: DLRLC
    • Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adânc.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278.
        surse: DLRLC
      • Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158.
        surse: DLRLC
      • Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat În limbajul bisericesc:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muri (verb) 3 exemple
    exemple
    • Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121.
      surse: DLRLC
    • A adormit somnul cel de veci.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alina liniști potoli un exemplu
    exemple
    • Cântând și-a mai adormit foamea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. expresie A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă.
      surse: DLRLC
    • 3.2. A face (pe cineva) să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bolnavul a fost adormit cu cloroform.
        surse: DLRLC

etimologie: