3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

adormit1 sn [At: CORESI, ap. HEM 365/ V: (îrg) adur~[1] / E: adormi] 1-6 Adormire (1-6).

  1. Varianta adurmit nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

adormit2, ~ă [At: PSALT. SCH. 255/18 / V: (îrg) adur~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: adormi] 1 a Care doarme. 2 a (Nob; fig) Amorțit. 3-4 smf, a (Fig; îlb) Mort. 5 a Care a fost adus în stare de somn. 6 a (Fig) Alinat. 7 a (Înv; fig) Omorât. 8 a Somnoros. 9 a (Fig) Lipsit de vioiciune. 10 a (Fig) Încet la treabă.

  1. Varianta adurmit nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. 1. Care este cuprins de somn (Fig.) Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. ◊ Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn, somnoros. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, domol, leneș. Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. 3. Fig. (În stil bisericesc, uneori cu determinarea «întru domnul» sau «de veci») Mort, decedat. Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7 ◊ (Substantivat) La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi

adormit a. 1. trândav, netrebnic: adormitule! 2. fig. liniștit, mort: oraș adormit.

adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

adormi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: adorm / E: lat addormire] 1 vi A trece la starea de somn Cf: a aromi, a ațipi, a moțăi, a piroti. 2 vr (Frm; nob; fig) A-și pierde vigoarea Si: a se amorți, a se liniști. 3 vi (Îe) A ~ din greu, (ca) dus sau (ca) mort A cădea într-un somn greu sau în stare de letargie. 4 vi (Fig; îlb) A muri. 5 vi (Îe) A ~ somn veșnic sau somnul cel de veci A muri. 6 vt A aduce pe cineva la starea de somn. 7 vt (Fig) A alina. 8 vt (Înv; fig) A omorî.

adurmi[1] v vz adormi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. I. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ Fig. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. Fig. (Uneori cu determinarea «de veci», «întru domnul» etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. ◊ (Rar) Tranz. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. Tranz. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea.Expr. A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. Fig. A alina, a liniști, a potoli.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.

A ADORMÍ adórm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârși. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce în stare de liniște; a liniști; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

adormì v. 1. a începe a dormi: abia a adormit; 2. a face să doarmă: a adormi copilul; 3. fig. a liniști momentan: ca să adoarmă presupunerile Domnului AL; 4. a muri în pace: a adormi întru Domnul. [Lat. ADDORMIRE].

adórm, a -í, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir.Adoarme, să adoarmă). Încep să dorm: abea adormisem. V. tr. Fac să doarmă: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atențiunea, plictisesc: discursurile luĭ te adorm. Amuzez ca să nu se observe: a adormi atențiunea dușmanilor. A adormi întru Domnu, a adormi somnu cel de vecĭ, a muri.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, 3 sg. adoarme, imperf. 1 adormeam; conj. prez. 1 sg. să adorm, 3 să adoarmă; imper. 2 sg. afirm. adormi/(+ clitic) adoarme (Adormi repede! dar: Adoarme-l repede! Adoarme-i bănuielile!)

adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, imperf. 3 sg. adormea; conj. prez. 3 să adoarmă

adormí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. adoármă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADORMÍ vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)

ADORMÍ vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, liniști, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, tempera, ușura.

adormi vb. v. ALINA. CALMA. DECEDA. DISPĂREA. DOMOLI. DUCE. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. MURI. PIERI. POTOLI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. TEMPERA. UȘURA.

ADORMI vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)

A adormi ≠ a (se) deștepta, a (se) trezi,

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adormí (adórm, adormít), vb.1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

adormi, adorm I v. t. a lovi (pe cineva) pînă la leșin II v. i. 1. a muri 2. a-și pierde cunoștința, a leșina

Intrare: adormit (adj.)
adormit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormit
  • adormitul
  • adormitu‑
  • adormi
  • adormita
plural
  • adormiți
  • adormiții
  • adormite
  • adormitele
genitiv-dativ singular
  • adormit
  • adormitului
  • adormite
  • adormitei
plural
  • adormiți
  • adormiților
  • adormite
  • adormitelor
vocativ singular
plural
Intrare: adormit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormit
  • adormitul
  • adormitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • adormit
  • adormitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: adormi
verb (VT302)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adormi
  • adormire
  • adormit
  • adormitu‑
  • adormind
  • adormindu‑
singular plural
  • adormi
  • adoarme-
  • adormiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adorm
(să)
  • adorm
  • adormeam
  • adormii
  • adormisem
a II-a (tu)
  • adormi
(să)
  • adormi
  • adormeai
  • adormiși
  • adormiseși
a III-a (el, ea)
  • adoarme
(să)
  • adoarmă
  • adormea
  • adormi
  • adormise
plural I (noi)
  • adormim
(să)
  • adormim
  • adormeam
  • adormirăm
  • adormiserăm
  • adormisem
a II-a (voi)
  • adormiți
(să)
  • adormiți
  • adormeați
  • adormirăți
  • adormiserăți
  • adormiseți
a III-a (ei, ele)
  • adorm
(să)
  • adoarmă
  • adormeau
  • adormi
  • adormiseră
verb (V304)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adurmi
  • adurmire
  • adurmit
  • adurmitu‑
  • adurmind
  • adurmindu‑
singular plural
  • adormi
  • adurmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adorm
(să)
  • adorm
  • adurmeam
  • adurmii
  • adurmisem
a II-a (tu)
  • adormi
(să)
  • adormi
  • adurmeai
  • adurmiși
  • adurmiseși
a III-a (el, ea)
  • adoarme
(să)
  • adoarmă
  • adurmea
  • adurmi
  • adurmise
plural I (noi)
  • adurmim
(să)
  • adurmim
  • adurmeam
  • adurmirăm
  • adurmiserăm
  • adurmisem
a II-a (voi)
  • adurmiți
(să)
  • adurmiți
  • adurmeați
  • adurmirăți
  • adurmiserăți
  • adurmiseți
a III-a (ei, ele)
  • adorm
(să)
  • adoarmă
  • adurmeau
  • adurmi
  • adurmiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adormit, adormiadjectiv

  • 1. Care adoarme, cuprins de somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    antonime: deștept
    • format_quote figurat Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
    • format_quote figurat Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • 1.1. Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: somnoros
    • 1.2. neobișnuit figurat Amorțit. MDA2
      sinonime: amorțit
    • 1.3. figurat Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
    • 1.4. figurat adesea substantivat În limbajul bisericesc: decedat, mort. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7. DLRLC
      • format_quote La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107. DLRLC
    • 1.5. Care a fost adus în stare de somn. MDA2
    • 1.6. figurat Alinat. MDA2
      sinonime: alinat
    • 1.7. învechit figurat Omorât. MDA2
      sinonime: omorât
etimologie:
  • vezi adormi DEX '09 MDA2 DEX '98

adormitsubstantiv neutru

etimologie:
  • adormi MDA2

adormi, adormverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. DLRLC
    • format_quote Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. DLRLC
    • format_quote Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
    • format_quote Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. DLRLC
    • format_quote Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. DLRLC
    • format_quote figurat Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. DLRLC
    • format_quote figurat Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
    • format_quote figurat Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. DLRLC
    • format_quote Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. DLRLC
    • format_quote Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. DLRLC
    • chat_bubble A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adânc. MDA2 DLRLC
      • format_quote Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. DLRLC
      • format_quote Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
      • format_quote Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. DLRLC
  • 2. reflexiv franțuzism neobișnuit figurat A-și pierde vigoarea; a se amorți, a se liniști. MDA2
  • 3. intranzitiv figurat În limbajul bisericesc: muri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muri
    • format_quote Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. DLRLC
    • format_quote Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. DLRLC
    • 3.1. rar tranzitiv Omorî, ucide. MDA2 DLRLC
      • format_quote Al doilea pistol [al tâlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. DLRLC
    • chat_bubble A adormi somn veșnic sau somnul cel de veci = muri. MDA2 DLRLC
      sinonime: muri
  • 4. tranzitiv figurat (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cântând și-a mai adormit foamea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. A face (pe cineva) să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. DLRLC
      • format_quote Bolnavul a fost adormit cu cloroform. DLRLC
    • chat_bubble A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.