13 definiții pentru decedat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decedat2, ~ă a [At: LUC. II, 231 / Pl: ~ați, ~e / E: deceda] Care a încetat din viață Si: defunct, mort, răposat.

decedat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deceda] Decedare.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, răposat. – V. deceda.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, răposat. – V. deceda.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Eufemistic) Mort, răposat, defunct. Vestindu-se acolo că sînt dispărut și decedat... o rudă a luat moștenirea. SADOVEANU, P. M. 125. ◊ (Substantivat) Fiul decedatului.

DECEDÁT, -Ă adj. (adesea s.) Mort, răposat. [Cf. fr. décédé].

DECEDÁT, -Ă adj., s. m. f. mort. (< fr. décédé)

DECEDÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a încetat din viață; mort; răposat; defunct. /v. a deceda

*decedát, -ă adj. și s. (fr. décédé). Mort, defunct, răposat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decedát s. m., adj. m., pl. decedáți; f. sg. decedátă, pl. decedáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECEDÁT adj., s. v. mort.

DECEDAT adj., s. defunct, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)

Intrare: decedat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decedat
  • decedatul
  • decedatu‑
plural
  • decedați
  • decedații
genitiv-dativ singular
  • decedat
  • decedatului
plural
  • decedați
  • decedaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)