2 intrări

60 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adăugáre sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) -ogáre / P: -dă-u- / Pl:-gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 9 Continuare. 10 Sporire.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.]

adăugáre (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugắrii; pl. adăugắri

adăugáre s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

ADĂUGÁRE s. v. adiție.

adăogáre sf vz adăugare

adăogí vtr vz adăuga

adăogíre sf vz adăugire

adăugá [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: -dă-u- / Pzi: adáug, adáog, (înv) adăugésc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugí vtr vz adăuga

adăugíre sf vz adăugare

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

Intrare: adăuga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăuga adăugare adăugat adăugând singular plural
adaugă adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugam adăugai adăugasem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugai adăugași adăugaseși
a III-a (el, ea) adaugă (să) adauge adăuga adăugă adăugase
plural I (noi) adăugăm (să) adaugăm adăugam adăugarăm adăugaserăm, adăugasem*
a II-a (voi) adăugați (să) adaugați adăugați adăugarăți adăugaserăți, adăugaseți*
a III-a (ei, ele) adaugă (să) adauge adăugau adăuga adăugaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăugi adăugire adăugit adăugind singular plural
adauge adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugeam adăugii adăugisem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugeai adăugiși adăugiseși
a III-a (el, ea) adauge (să) adaugă adăugea adăugi adăugise
plural I (noi) adăugim (să) adăugim adăugeam adăugirăm adăugiserăm, adăugisem*
a II-a (voi) adăugiți (să) adăugiți adăugeați adăugirăți adăugiserăți, adăugiseți*
a III-a (ei, ele) adaug (să) adaugă adăugeau adăugi adăugiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugare adăugarea
plural adăugări adăugările
genitiv-dativ singular adăugări adăugării
plural adăugări adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăogare adăogarea
plural adăogări adăogările
genitiv-dativ singular adăogări adăogării
plural adăogări adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăogire adăogirea
plural adăogiri adăogirile
genitiv-dativ singular adăogiri adăogirii
plural adăogiri adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugire adăugirea
plural adăugiri adăugirile
genitiv-dativ singular adăugiri adăugirii
plural adăugiri adăugirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)