2 intrări

  • adăuga adaoge adăoga adăogi adăugi
  • adăugare adăogare adăogire adăugire

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectată

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.]

adăugáre (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugắrii; pl. adăugắri

ADĂUGÁRE s. v. adiție.

adăogare sf vz adăugare

adăogí vtr vz adăuga

adăogire sf vz adăugire

adăugá [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: ~dă-u- / Pzi: adáug, adáog, (înv) adăugésc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugí vtr vz adăuga

adăugire sf vz adăugare

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

arată toate definițiile

Intrare: adăuga
  • silabație: -dă-u-
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăuga
  • adăugare
  • adăugat
  • adăugatu‑
  • adăugând
  • adăugându‑
singular plural
  • adaugă
  • adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugam
  • adăugai
  • adăugasem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugai
  • adăugași
  • adăugaseși
a III-a (el, ea)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăuga
  • adăugă
  • adăugase
plural I (noi)
  • adăugăm
(să)
  • adaugăm
  • adăugam
  • adăugarăm
  • adăugaserăm
  • adăugasem
a II-a (voi)
  • adăugați
(să)
  • adaugați
  • adăugați
  • adăugarăți
  • adăugaserăți
  • adăugaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăugau
  • adăuga
  • adăugaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăugi
  • adăugire
  • adăugit
  • adăugitu‑
  • adăugind
  • adăugindu‑
singular plural
  • adauge
  • adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugeam
  • adăugii
  • adăugisem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugeai
  • adăugiși
  • adăugiseși
a III-a (el, ea)
  • adauge
(să)
  • adaugă
  • adăugea
  • adăugi
  • adăugise
plural I (noi)
  • adăugim
(să)
  • adăugim
  • adăugeam
  • adăugirăm
  • adăugiserăm
  • adăugisem
a II-a (voi)
  • adăugiți
(să)
  • adăugiți
  • adăugeați
  • adăugirăți
  • adăugiserăți
  • adăugiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaug
(să)
  • adaugă
  • adăugeau
  • adăugi
  • adăugiseră
verb (VT651)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adaoge
  • adaogere
  • adaos
  • adaosu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaoge
  • adaogeți
  • adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăosei
  • adăosesem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăoseși
  • adăoseseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
  • adăogea
  • adaose
  • adăosese
plural I (noi)
  • adaogem
(să)
  • adaogem
  • adăogeam
  • adaoserăm
  • adăoseserăm
  • adăosesem
a II-a (voi)
  • adaogeți
(să)
  • adaogeți
  • adăogeați
  • adaoserăți
  • adăoseserăți
  • adăoseseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
  • adăogeau
  • adaoseră
  • adăoseseră
verb (VT74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăoga
  • adăogare
  • adăogat
  • adăogatu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaogă
  • adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogam
  • adăogai
  • adăogasem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogai
  • adăogași
  • adăogaseși
a III-a (el, ea)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăoga
  • adăogă
  • adăogase
plural I (noi)
  • adăogăm
(să)
  • adaogăm
  • adăogam
  • adăogarăm
  • adăogaserăm
  • adăogasem
a II-a (voi)
  • adăogați
(să)
  • adaogați
  • adăogați
  • adăogarăți
  • adăogaserăți
  • adăogaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăogau
  • adăoga
  • adăogaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăogi
  • adăogire
  • adăogit
  • adăogitu‑
  • adăogind
  • adăogindu‑
singular plural
  • adaoge
  • adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăogii
  • adăogisem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăogiși
  • adăogiseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
(să)
  • adaogă
  • adăogea
  • adăogi
  • adăogise
plural I (noi)
  • adăogim
(să)
  • adăogim
  • adăogeam
  • adăogirăm
  • adăogiserăm
  • adăogisem
a II-a (voi)
  • adăogiți
(să)
  • adăogiți
  • adăogeați
  • adăogirăți
  • adăogiserăți
  • adăogiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
(să)
  • adaogă
  • adăogeau
  • adăogi
  • adăogiseră
Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
  • silabație: -dă-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugare
  • adăugarea
plural
  • adăugări
  • adăugările
genitiv-dativ singular
  • adăugări
  • adăugării
plural
  • adăugări
  • adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogare
  • adăogarea
plural
  • adăogări
  • adăogările
genitiv-dativ singular
  • adăogări
  • adăogării
plural
  • adăogări
  • adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogire
  • adăogirea
plural
  • adăogiri
  • adăogirile
genitiv-dativ singular
  • adăogiri
  • adăogirii
plural
  • adăogiri
  • adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugire
  • adăugirea
plural
  • adăugiri
  • adăugirile
genitiv-dativ singular
  • adăugiri
  • adăugirii
plural
  • adăugiri
  • adăugirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)