2 intrări

60 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adăogáre sf vz adăugare

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

adăogí vtr vz adăuga

adăogíre sf vz adăugire

adăugá [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: -dă-u- / Pzi: adáug, adáog, (înv) adăugésc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugáre sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) -ogáre / P: -dă-u- / Pl:-gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 9 Continuare. 10 Sporire.

adăugí vtr vz adăuga

adăugíre sf vz adăugare

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

Intrare: adăuga
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăuga adăugare adăugat adăugând singular plural
adaugă adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugam adăugai adăugasem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugai adăugași adăugaseși
a III-a (el, ea) adaugă (să) adauge adăuga adăugă adăugase
plural I (noi) adăugăm (să) adaugăm adăugam adăugarăm adăugaserăm, adăugasem*
a II-a (voi) adăugați (să) adaugați adăugați adăugarăți adăugaserăți, adăugaseți*
a III-a (ei, ele) adaugă (să) adauge adăugau adăuga adăugaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăugi adăugire adăugit adăugind singular plural
adauge adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugeam adăugii adăugisem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugeai adăugiși adăugiseși
a III-a (el, ea) adauge (să) adaugă adăugea adăugi adăugise
plural I (noi) adăugim (să) adăugim adăugeam adăugirăm adăugiserăm, adăugisem*
a II-a (voi) adăugiți (să) adăugiți adăugeați adăugirăți adăugiserăți, adăugiseți*
a III-a (ei, ele) adaug (să) adaugă adăugeau adăugi adăugiseră
verb (VT651) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
verb (VT74) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugare adăugarea
plural adăugări adăugările
genitiv-dativ singular adăugări adăugării
plural adăugări adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăogare adăogarea
plural adăogări adăogările
genitiv-dativ singular adăogări adăogării
plural adăogări adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăogire adăogirea
plural adăogiri adăogirile
genitiv-dativ singular adăogiri adăogirii
plural adăogiri adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugire adăugirea
plural adăugiri adăugirile
genitiv-dativ singular adăugiri adăugirii
plural adăugiri adăugirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)