2 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare.

adaogere[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăogire[1] sf vz adăugire

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga,[1] adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P: ~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectată

adăugire[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÁ, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. ▭ (În forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaóge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl. A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugĕre.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.]

A ADĂUGÁ adáug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. ~ în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere

adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE].

adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n’aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge. Mă unesc. Trans. Mă recăsătoresc. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără).

adáugere și adáogere f. Vechĭ. Adăugare, sporire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adăuga (a ~) (-dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug, 3 adaugă (-da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 să adauge; ger. adăugând

adăugare (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăugá vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adáug, 3 sg. și pl. adáugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. și pl. adáuge; ger. adăugând

adăugáre s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăuga (4 sil.) (ind. prez. 1 sg. adaug, 1 pl. adăugăm, conj. adauge, ger. adăugînd, part. adăugat)

adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADĂUGÁ vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)

ADĂUGA vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)

ADĂUGARE s. (CHIM.) adiție. (~ unei substanțe într-un amestec.)

A adăuga ≠ a reduce, a scădea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adăogá (-áog, -át), vb. – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – Var.adaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapșu, adăvgat), megl. daug (dauș). < Lat. adaugĕre, care s-a păstrat numai în rom. (Pușcariu 10; Candrea-Dens., 16; REW 149; DAR); cf. v. fr. aoire, v. prov. azaut. Ca și în alte cazuri, -ĕre trecuse la -ēre din lat. vulg. Forma adaugere este vie încă în rom., dar astăzi se preferă forma de conjug. I. Totuși, aceasta din urmă este relativ recentă, și DAR (1913) nu o admite. În sfîrșit, există ca arhaism și o formă adaptată la conj. IV, a adăugi. Oscilația între cele trei conjug. posibile a înmulțit curios formele verbale, mai ales la perf. simplu (eu adăosei, adăusei, adăugii, adăogai, adăugai) și la part. trecut (adaos, adaus, adăogit, adăugit, adăogat, adăugat). În toate cazurile, este de preferat tipul de conj. I. Der. adaos, adj. (adăugat); adaos, s. n. (adăugare, supliment); adăoșag, s. n. (suprataxă, contribuție adițională, desființată în Mold. în 1741; adăosătură, s. f. (adăugare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADĂUGARE. Subst. Adăugare, adjoncțiune, adiționare, adiție (chim.); suplimentare, completare, makorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creștere, înmulțire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, atașare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, inoculare, inoculație, inserție, înserare, grefă, grefon (med.), grefare, introducere, introducție (înv.). Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixație; afixație; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoială (rar), altoit. Garnisire (fam.). Garnitură, condiment. Ornamentare, decorare, împodobire. Ornament, decor, podoabă. Adj. Adiționat; împlinit, întregit, înmulțit, majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adițional; atașabil, augmentativ; aglutinant. Vb. A adăuga, a adiționa, a completa, a complementa, a pune în plus, a face o completare, a complini, a împlini, a întregi; a anexa, a atașa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a condimenta. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se atașa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a crește, a se majora, a se mări. Adv. În plus, pe deasupra, mai mult, și, încă, mai, inclusiv. V. acumulare, adunare, creștere, dimensiune, includere.

Intrare: adăuga
  • silabație: a-dă-u-ga info
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăuga
  • adăugare
  • adăugat
  • adăugatu‑
  • adăugând
  • adăugându‑
singular plural
  • adaugă
  • adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugam
  • adăugai
  • adăugasem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugai
  • adăugași
  • adăugaseși
a III-a (el, ea)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăuga
  • adăugă
  • adăugase
plural I (noi)
  • adăugăm
(să)
  • adăugăm
  • adăugam
  • adăugarăm
  • adăugaserăm
  • adăugasem
a II-a (voi)
  • adăugați
(să)
  • adăugați
  • adăugați
  • adăugarăți
  • adăugaserăți
  • adăugaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăugau
  • adăuga
  • adăugaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăugi
  • adăugire
  • adăugit
  • adăugitu‑
  • adăugind
  • adăugindu‑
singular plural
  • adauge
  • adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugeam
  • adăugii
  • adăugisem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugeai
  • adăugiși
  • adăugiseși
a III-a (el, ea)
  • adauge
(să)
  • adaugă
  • adăugea
  • adăugi
  • adăugise
plural I (noi)
  • adăugim
(să)
  • adăugim
  • adăugeam
  • adăugirăm
  • adăugiserăm
  • adăugisem
a II-a (voi)
  • adăugiți
(să)
  • adăugiți
  • adăugeați
  • adăugirăți
  • adăugiserăți
  • adăugiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaug
(să)
  • adaugă
  • adăugeau
  • adăugi
  • adăugiseră
verb (VT651)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adaoge
  • adaogere
  • adaos
  • adaosu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaoge
  • adaogeți
  • adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăosei
  • adăosesem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăoseși
  • adăoseseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
  • adăogea
  • adaose
  • adăosese
plural I (noi)
  • adaogem
(să)
  • adaogem
  • adăogeam
  • adaoserăm
  • adăoseserăm
  • adăosesem
a II-a (voi)
  • adaogeți
(să)
  • adaogeți
  • adăogeați
  • adaoserăți
  • adăoseserăți
  • adăoseseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
  • adăogeau
  • adaoseră
  • adăoseseră
verb (VT74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăoga
  • adăogare
  • adăogat
  • adăogatu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaogă
  • adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogam
  • adăogai
  • adăogasem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogai
  • adăogași
  • adăogaseși
a III-a (el, ea)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăoga
  • adăogă
  • adăogase
plural I (noi)
  • adăogăm
(să)
  • adăogăm
  • adăogam
  • adăogarăm
  • adăogaserăm
  • adăogasem
a II-a (voi)
  • adăogați
(să)
  • adăogați
  • adăogați
  • adăogarăți
  • adăogaserăți
  • adăogaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăogau
  • adăoga
  • adăogaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăogi
  • adăogire
  • adăogit
  • adăogitu‑
  • adăogind
  • adăogindu‑
singular plural
  • adaoge
  • adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăogii
  • adăogisem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăogiși
  • adăogiseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
(să)
  • adaogă
  • adăogea
  • adăogi
  • adăogise
plural I (noi)
  • adăogim
(să)
  • adăogim
  • adăogeam
  • adăogirăm
  • adăogiserăm
  • adăogisem
a II-a (voi)
  • adăogiți
(să)
  • adăogiți
  • adăogeați
  • adăogirăți
  • adăogiserăți
  • adăogiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
(să)
  • adaogă
  • adăogeau
  • adăogi
  • adăogiseră
Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
  • silabație: a-dă-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugare
  • adăugarea
plural
  • adăugări
  • adăugările
genitiv-dativ singular
  • adăugări
  • adăugării
plural
  • adăugări
  • adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogare
  • adăogarea
plural
  • adăogări
  • adăogările
genitiv-dativ singular
  • adăogări
  • adăogării
plural
  • adăogări
  • adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogire
  • adăogirea
plural
  • adăogiri
  • adăogirile
genitiv-dativ singular
  • adăogiri
  • adăogirii
plural
  • adăogiri
  • adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugire
  • adăugirea
plural
  • adăugiri
  • adăugirile
genitiv-dativ singular
  • adăugiri
  • adăugirii
plural
  • adăugiri
  • adăugirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaogere
  • adaogerea
plural
  • adaogeri
  • adaogerile
genitiv-dativ singular
  • adaogeri
  • adaogerii
plural
  • adaogeri
  • adaogerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adăuga, adaugverb

  • 1. tranzitiv A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pune
    • format_quote Adaugă zahăr la ceai. DLRLC
    • format_quote Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. DLRLC
    • 1.1. A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: continua
      • format_quote Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? DLRLC
    • 1.2. Precede propoziții completive. DLRLC
      • format_quote A adăugat că... DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional Agonisi, dobândi. DLRLC
    • format_quote Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. DLRLC
etimologie:

adăugare, adăugărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi adăuga DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.