3 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acordát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri /E: acorda] 1-3 Acordare (1-3).

acordát2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, -e / E: acorda] 1 Dat2. 2 (Grm; d. unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 3 (Muz; d. un instrument) Care are tonurile în consonanță.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. – V. acorda.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. – V. acorda.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. Dat, atribuit; îngăduit, aprobat, asigurat, 2. (Despre unele părți ale propoziției) Care este pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvîntul de care e legat printr-un raport de determinare. Predicat acordat cu subiectul. 3. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). Pian acordat. Vioară acordată.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care e legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). – V. acorda.

ACORDÁT adj. v. înstrunat.

Acordat ≠ dezacordat, neacordat

acordá [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acórd (1,3), -dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd și (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.

acordá1 (a ~) (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 3 acórdă

acordá2 (a ~) (a regla un instrument muzical) vb., ind. prez. 3 acordeáză

acordá (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acordéz, 3 sg. și pl. acordeáză

acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. și pl. acórdă

ACORDÁ vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna.

A acorda ≠ a dezacorda, a discorda,

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].

Intrare: acorda (1 acord)
acorda (1 acord) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acorda acordare acordat acordând singular plural
acordă acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acord (să) acord acordam acordai acordasem
a II-a (tu) acorzi (să) acorzi acordai acordași acordaseși
a III-a (el, ea) acordă (să) acorde acorda acordă acordase
plural I (noi) acordăm (să) acordăm acordam acordarăm acordaserăm, acordasem*
a II-a (voi) acordați (să) acordați acordați acordarăți acordaserăți, acordaseți*
a III-a (ei, ele) acordă (să) acorde acordau acorda acordaseră
Intrare: acorda (1 acordez)
acorda (1 acordez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acorda acordare acordat acordând singular plural
acordea acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acordez (să) acordez acordam acordai acordasem
a II-a (tu) acordezi (să) acordezi acordai acordași acordaseși
a III-a (el, ea) acordea (să) acordeze acorda acordă acordase
plural I (noi) acordăm (să) acordăm acordam acordarăm acordaserăm, acordasem*
a II-a (voi) acordați (să) acordați acordați acordarăți acordaserăți, acordaseți*
a III-a (ei, ele) acordea (să) acordeze acordau acorda acordaseră
Intrare: acordat
acordat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordat acordatul acorda acordata
plural acordați acordații acordate acordatele
genitiv-dativ singular acordat acordatului acordate acordatei
plural acordați acordaților acordate acordatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)