8 definiții pentru acordat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acordat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acorda] 1-3 Acordare (1-3).

acordat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: acorda] 1 Dat2. 2 (Grm; d. unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 3 (Muz; d. un instrument) Care are tonurile în consonanță.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. – V. acorda.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. – V. acorda.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. Dat, atribuit; îngăduit, aprobat, asigurat, 2. (Despre unele părți ale propoziției) Care este pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvîntul de care e legat printr-un raport de determinare. Predicat acordat cu subiectul. 3. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). Pian acordat. Vioară acordată.

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care e legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). – V. acorda.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACORDÁT adj. v. înstrunat.

Acordat ≠ dezacordat, neacordat

ACORDAT adj. (MUZ.) înstrunat. (Vioară ~.)

Intrare: acordat
acordat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordat
  • acordatul
  • acordatu‑
  • acorda
  • acordata
plural
  • acordați
  • acordații
  • acordate
  • acordatele
genitiv-dativ singular
  • acordat
  • acordatului
  • acordate
  • acordatei
plural
  • acordați
  • acordaților
  • acordate
  • acordatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acordat

  • 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Predicat acordat cu subiectul.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înstrunat un exemplu
    exemple
    • Pian acordat. Vioară acordată.
      surse: DLRLC
  • 3. Atribuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprobat asigurat dat (adj.) îngăduit

etimologie:

  • vezi acorda
    surse: DEX '98 DEX '09